Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Zile de lagăr? 3322 de Ioan Holban


Cu totul frapantă şi, de aceea, greu de încadrat ultima carte de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo şi n-a relatat de la faţa locului. Roman? Nu, pentru că nu funcţionează nici pactul ficţional, nici acela al verosimilităţii. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri, memorii? Nu, pentru că naratorul-personaj nu are legătură, de biografie, cu autorul de pe coperta cărţii. Şi totuşi. Cartea e prefaţată de un cunoscut istoric, Gheorghe I. Florescu. Un document, s-ar zice, atunci. Înainte, se află Un temei pus chiar de autor, în care se explică, fără a desluşi însă "caseta" din istoria literaturii unde va fi plasată tulburătoarea sa carte: "Personajul central al acestei cărţi este, pur şi simplu, Prizonierul. El poate purta numele oricărui ostaş român, german, maghiar, finlandez etc., ce a traversat uniunea lagărelor sovietice. În destinul său am încercat să coagulăm suferinţele şi speranţele, mizeriile inimaginabile şi visările acestor oameni încarceraţi în bordeie, barăci şi între ziduri, înconjurate cu multe rînduri de sîrmă ghimpată, trataţi ca nişte animale de povară". Aşadar, în istoria Prizonierului se (re)găsesc mărturiile unor foşti prizonieri în lagărele de război sovietice, peste douăzeci se pare, coagulate - spune Vasile Iancu - într-un personaj şi într-o istorie cu totul exemplare. în fond, e istoria universului concentraţionar; scrisă cu alte unelte, cu o altă finalitate, într-o altă lume şi pentru alt public decît vor fi făcut-o, de exemplu, Orwell, Soljeniţîn, Goma, asiaticii, central (sud) americanii... Se vorbeşte despre "reîncarnare" şi (re)trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 şi 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon.
Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el uneşte reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficţiune, povestind viaţa adevărată a altora, ca şi cum ar fi a sa: eul care povesteşte e un "eu generic", un Prizonier - realitate şi ficţiune, în aceeaşi măsură -, şi el răspunde cum nu se poate mai tranşant şi semnificativ la eterna întrebare: viaţa imită literatura, literatura imită viaţa? Greu de spus, după lectura acestei cărţi unde se explorează, în fapt, limitele (psihice, fizice) ale fiinţei. Efectul de real a deplin; totul pare (pentru că vine) de la faţa locului. Nu sînt metafore obsedante, ci realităţi obsedante ("Nimeni nu scapă din Uniune", iată una dintre acestea, atunci, în anii '40 şi atîtea decenii după); e loc însă şi pentru dragoste şi vis, visuri sau - se zice - visări care să conteste, atunci şi acolo, realitatea covîrşitoare: o masă poate fi, nu-i aşa? - visarea foamei crunte: "De cîteva ori, în lagărele pe unde am trecut, visam că mama îmi pregăteşte masa. Şi ce îmi punea în faţă? Ciorbă de cucoş, sarmale cu mămăligă, tocană din carne de gîscă cu multă ceapă, plăcintă cu brînză de oi. O vedeam cum scoate şi pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiţi, presăraţi cu mac, eram ameţit de aromele copturii, de aburul borşului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătăţile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă şi troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulţi oameni necunoscuţi, eu stăteam între ei, în faţa farfuriilor pline, din care ieşeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor şi sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea ameţitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinaţie?
Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani.


Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic, Editura Cronica, 1999.