Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Voluptatea povestitorului de Ioan Holban




De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene este al treilea memorial de călătorie scris de Grigore Ilisei; Stampe europene (1976), De la Vest tot la Vest (1992) si această din urmă carte îl alătură pe Grigore Ilisei unor Adrian Marino sau Romulus Rusan, printre cei mai interesanti autori de azi ai unei specii bine reprezentate în literatura română încă de la începutul secolului trecut. Scrise între 1993 si 1996, în timpul unor călătorii în Israel (într-o delegatie a Asociatiei Culturale România-Israel), Franta (însotind corul "Angeli"), Olanda si Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune si radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privinte, din proza sa; fraza curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbeste deloc, textul si privirea calificată asteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind si notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, îsi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu spatiul văzut va fi îmbogătită, îmbrăcată în ornamente stilistice, între care primează comparatia si metafora. Nimic nu pare improvizat; Grigore Ilisei îsi scrie notele de călătorie în doi timpi: unul al fixării primelor impresii, cel de-al doilea - al elaborării - este, totodată, al verificărilor, al constructiei în orizontul literaturii: aide-mémoire, la început, textul glisează încet dar sigur în povestire. Comparatia este figura de stil cea mai frecventă, poate si pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul si cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur si simplu de stil: povîrnisurile de piatră ale muntilor Moriah, Măslinilor si Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preotesti", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogară", tonurile unui cîntăret pe stradă sînt "ca o caterincă dintr-o plumbuită poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niste hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", muntii, tot acolo, "au o domolire de saga nordică, povestită la focul unei sobe, într-o noapte polară" etc. Uneori, călătorul, în plină emotie (si asta, mai ales, în Tara Sfîntă), caută metafora: "Poliedru din piatră, păinjenis de coloane căutînd lumina celestă, căpătînă de Golgotă în care sînt înfipte cruci peste cruci, vestmînt de cruciati veniti să slobozească din stăpînirile păgîne împărătiile Domnului, asa se înfătisează Biserica Bunei Vestiri".
Putină subiectivitate în aceste note de călătorie; ochiul descoperă, înainte de toate, valorile stiute ale spatiului, le caută mereu povestea si dovezile care să le ateste veridicitatea, mentalitătile, caracteristicile unor colectivităti, ale unor natiuni, filosofia lor de viată; la evrei, de pildă, admiră sentimentul datoriei "fată de pămîntul sfînt al înaintasilor", în vreme ce la olandezi remarcă deplina libertate, pofta de ludic, nesupunerea la dogmă, conformism si "traditie scortoasă": "un neam de reformisti", spune, cu dreptate, călătorul. Grigore Ilisei rămîne si în notele sale de călătorie un povestitor, atent la memoria locurilor si oamenilor, a povestii care, inclusă în fluxul jurnalului, coboară "din generatie în generatie"; chiar si portretele sînt în miscare, fiind (re)constituite prin povestea vietii lor: cel mai bine se simte în Israel poate si pentru că evreii au "voluptatea orientală a povestitorului". În sfîrsit, informatiile (atît de căutate, adesea) sînt livrate în cursul povestirii-poveste fără aglomerări de date, cu detalii, amănuntite uneori, fără a plictisi si fără a da senzatia aceea neplăcută (de atîtea ori încercată în cazul altor memoriale de călătorie) a transcrierii pliantelor, albumelor si a tot ceea ce va fi produs industria de promotionare turistică a locurilor văzute.

_____________________

Grigore Ilisei, De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene, Ed. Omnia, 1999.