Lacul Bled e un lac metafizic.
Malurile lui sunt gândurile noastre.
(extras dintr-un volum încă nescris)
1
Seara se lasă -
o raţă şi luna au
ales lacul Bled
2
În lacul Bled şi-au făcut baza cei 10.000 de extratereştri ai inimii mele
în nopţi cu lună ei alcătuiesc un inel vizibil din turnul castelului
reflex de ploaie apropiată ori puls al
sângelui meu în spaţiul secolelor viitoare
nu se face zi în umbra slovenului expropriat
de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale
poate că vom fi aleşi să cotropim malurile elastice
ale umbrei universale privind
acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriştea goală
în vacarmul solar al amiezii
pot fi martor atâta timp cât îmi bate la uşă
pumnul însângerat al sfeclei
palma volatilă a cenuşii
3
Visam ridicolul trotuar al umbrei
lipăiala tălpilor mele goale prin faţa caselor pustii
din turn orologiul stricat răspândea o duhoare
de albatros lovit de trăznet
în vieţile anterioare sucul de sfeclă îmi ţinea loc de sânge
erau îmbrăţişări grăbite pe la colţuri de stradă
un exod pe la mesele de ruletă
îngropate în adâncul mâlos al lacului Bled
ce vreţi de la mine duhuri ale nimicului
colţuroase privelişti ca nişte dinţi cariaţi
doi cocoşaţi mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta
şi-s mereu împreună ca acele ceasului
acum s-ar putea să mor într-o tutungerie
în miros de ţigări de foi şi de lapte cald
ori în poiana premiului nobel
lângă fluturii chirciţi pe-o grămadă de bălegar
4
Lacul Bled liniştea lui care mă poate ucide
mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineaţă
învăţ să coexist cu dungile trasate de raţele ce taie apa lin
dungi care se şterg în timp ce altele apar din alte părţi
iar inelul celor 10.000 de extratereştri ai inimii mele abia se străvede
în vreo pală întâmplătoare de soare
poate că văd toate astea ca urmare a vieţii tot mai puţine care mi-a mai rămas
anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toţii să apară pe lac
în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt
credinţă în brazii şi stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde
rugi ale apei atunci când vreun peşte zvâcneşte brusc
instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezeşte şi suprafaţa lacului
zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor
viaţă a mea povară de aer pe care-o susţine întinderea de apă
viaţă a mea care treci prin adâncul şi pe suprafaţa lacului Bled
5
În lacul Bled inima mea ar vrea să moară cândva
cu toţi cei 10.000 de extratereştri ai ei
să moară pentru o nouă transhumanţă a stelelor căzătoare
ca o urmă de gumă pe perete
în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian
mască de lemn şi umbră de cimbru şi sălcioară
în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger ţâşnind din pământ
scrisoare aterizând împăturită-n patru nori
şi-n valuri de ceaţă pe faţa lacului Bled
6
Apele lacului Bled s-au liniştit
e o după-amiază senină de primăvară cu nori
albi ca nişte şalupe ce-naintează pe cursul vieţii mele
scăldate încă-n bunăvoinţa astrelor
dacă deschid poarta căsuţei unde stau în gazdă
o bucată de gazon se luminează şi imaginea mamei
apare în umbra prunului şi se-aud voci
poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată
frizerul care tunde doar între orele 11 şi 15
vânzătorul japonezo-sloven de umbrele şi evantaie
inşi ştiuţi doar din povestirile gazdei o bătrână poştăriţă
care cunoaşte cu ochii-nchişi toate străzile Bledului
şi se tot oferă să mă ducă pe scurtături orişiunde aş vrea
apa e mai puţin importantă zice ea străzile-s totul
că fără ele lacul ar fi o baltă cu broaşte şi nimic mai mult
dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund
toate străzile şi toate răspântiile posibile
toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare
suspendat adevăr eolian în care fiinţa mea se va regăsi
tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare
7
Azi mâine totdeauna
luciul penelor de raţă glisează într-aiurea pe ape
senzaţia iminentă a unui intrus
care priveşte toate acestea de la o fereastră
cineva care seamănă cu mine şi a murit demult într-un cutremur
dar limbile orologiului din turn îi distribuie şi azi disperare şi huzur
ca un sultan care-şi struneşte cadânele
în fiecare dimineaţă simt cum oglinda lacului Bled îmi răpeşte spiritul
demult m-am obişnuit cu slăbiciunile şi trădările omeneşti
ce vreţi sunt doar o piatră care-şi petrece concediul
în eternitatea unei mori de apă
8
În ultimii doi ani
câte patru nopţi şi cinci zile
m-am expus tăcerii lacului Bled
Dacă aş fi făcut asta în fiecare an al vieţii mele de până acum
aş fi devenit nemuritor?
Iar părinţii mei însoţindu-mă cât eram mic
ar trăi şi azi alături de mine?
9
Malul înverzit -
bat la poarta lacului:
ploaia şi luna
27 - 31 martie 2009, Bled şi Lubljana
