Ciclul celor zece sonate pentru vioară şi pian de Beethoven, un concert simfonic dedicat integral creaţiei sale, concert în care - la Ateneul Român, în compania Filarmonicii bucureştene - apare inclusiv în calitate de solist al propriului Concert pentru pian şi orchestră, mai apoi un concert de familie, lucrări de Bach şi de Mozart, prezentate în Studioul de Concerte Radio în compania solistică a soţiei şi a fiicei sale, în compania Orchestrei de Cameră Radio, creaţii proprii, printre care cea de a 2-a Simfonie, un opus drag autorului, necântat în ultimele decenii, evoluţii solistice şi muzicale camerale... iată cadoul, iată adresarea pe care maestrul Valentin Gheorghiu ne-o face în aceste zile, în aceste săptămâni, la ceas de mare aniversare.
Nu pot să nu constat că mai bine de două generaţii de melomani, de iubitori ai muzicii - marele public de concert sau public de specialitate, am deschis ochii în viaţa muzicală avându-l drept preţios ghid pe Valentin Gheorghiu.
Ne-a învăţat că libertatea, limitată în viaţa de zi cu zi, poate fi regăsită în lumea muzicii. Cu o singură condiţie. Când îţi urmezi cu credinţă calea, când îţi respecţi talentul, când dispui de demnitatea pe care ţi-o conferă natura imbatabilă a profesionalismului.
A fost remarcat pentru darurile sale native de George Enescu însuşi. A parcurs înalte studii de specialitate la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris. Şi-a continuat educaţia profesională în ţară, cu maeştrii cei mari ai muzicii româneşti, cu Constanţa Erbiceanu, cu Mihail Jora, cu Mihail Andricu, cu Constantin Brăiloiu. A dispus de o educaţie muzicală completă în domeniul pianului, a muzicii de cameră, în domeniul componistic. Şi-a făcut debutul în viaţa de concert la vârsta de 15 ani, la Ateneul Român, în compania Orchestrei Filarmonice bucureştene conduse de maestrul George Georgescu. A colaborat cu Constantin Silvestri în luminarea unor zone importante ale creaţiei camerale enesciene. Impreună cu fratele său mai mare, cu violonistul Ştefan Gheorghiu, a prezentat creaţia integrală pentru pian şi vioară a lui George Enescu. A concertat în compania marilor ansambluri orchestrale ale vieţii muzicale internaţionale, a marilor personalităţi care au animat-o în perioada celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut.
Valentin Gheorghiu a dezvoltat o impresionantă cultură a pianului; atât din punct de vedere stilistic, cât şi în ce priveşte cultura sunetului, bogăţia coloritului timbral, transparenţa, consistenţa acestuia. A fost un mare şi original interpret al creaţei lui Robert Schumann. Iar pe această direcţie în mod special se poate aprecia că Valentin Gheorghiu a dispus şi dispune în continuare de o tinereţe a spiritului vitalizatoare a elanului său artistic. A fost şi rămâne în zilele noastre unul dintre ultimii pianişti de natură autentic romantică.
A făcut parte din juriile unor prestigioase competiţii internaţionale dedicate tinerilor pianişti. A colaborat şi colaborează în continuare, în concert, cu tinerii muzicieni, pe parcursul unor memorabile seri de muzică.
"Iubirea vârstă nu cunoaşte" observa un personaj al lui Alexandr Puşkin. Nici iubirea, nici respectul pentru muzică pe care le observăm la Valentin Gheorghiu nu cunosc limitele vârstei. Poate că elanul, forţa cu care atacă partitura Sonatei în si minor de Liszt sau pe cea a variaţiunilor Rapsodiei pe o temă de Paganini, de Rachmaninov, nu sunt aceleaşi ca în urmă cu câteva decenii. A rămas neştirbită pătrunderea marilor adevăruri ale muzicii, sensibilitatea, înţelepciunea cu care acestea ne sunt revelate; ...aşa cum am observat acest lucru pe parcursul recentei reluări a ciclului celor zece sonate beethoveniene prezentate în compania violonistei Mariana Sârbu, aşa cum apare în aceste zile la Ateneu, în compania colegilor, a muzicienilor Orchestrei Filarmonice bucureştene condusă de dirijorul Cristian Mandeal, a instrumentiştilor Orchestrei de Cameră Radio, condusă de dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi.
în compania lui Valentin Gheorghiu însuşi muzica nu are vârstă.
