Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Utopia/distopia bibliografică de Alexandra Olivotto


Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie şi distopie în cultura română), o surpriză îl aşteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar şi la lucrări ce îl exemplifică) şi doar o sută treizeci de pagini sunt dedicate genului în manifestarea sa românească (autorii discutaţi sunt Baconski, Nedelcovici, Voiculescu, Oana Orlea şi Alice Botez). Dacă demersul critic pe teren românesc e remarcabil de riguros şi pertinent prin aplicarea metodelor de clasificare şi analiza enumerate în prima şi a doua secţiune a cărţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre discuţia teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate şi prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relaţia utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii.

Deşi volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menţionează toţi cei trei critici citaţi pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi etc.), celelalte apar şi dispar fulgerător, lăsând cititorul nedumerit şi plin de întrebări: există vreun element care să justifice menţionarea acestui scriitor/ critic? Oare autorul tălmăceşte cu acurateţe, în cele câteva cazuri, răspunsul la aceste întrebări e negativ. Unul din exemple ar fi citarea şi interpretarea lui Karl Mannheim (pag. 43): Insistenţa lui Mannheim asupra aplicabilităţii ideilor utopice exclude orice accepţie negativă a utopiei. Pentru a demonstra eroarea de care autorul se face vinovat afirmând acestea, cititorul conştiincios se poate raporta la Ideologie, volumul lui Terry Eagleton (o autoritate în materie). Acesta îi dedica ceva mai mult spaţiu aceleiaşi cărţi de Mannheim (Ideology and Utopia - 1929) şi explică îndelung rolul utopiei şi raportul ei cu ideologia; concluzia lui e că teoreticianul mai-sus-menţionat consideră utopia prematură şi nereală şi ca denigrând utopia, care e în mod similar " distorsiune a realităţii", el este pur şi simplu orb la felul în care "cerinţele epocii" pot fi tocmai idei ce trec dincolo de ea (adică dincolo de epoca în discuţie). Carevasăzică, Mannheim denigrează utopia dar îi şi exclude accepţiile negative (?!).

Binefacerile galopului bibliografic include şi irelevanţa citatelor: o pildă în acest sens ar fi Donna Haraway, amestecată pe nedrept în discuţia relativă la postmodernism, s.f. şi utopie. Citatul respectiv e luat din capitolul An Ironic Dream of a Common Language for Women in the Integrated Circuit din lucrarea A Manifesto for Cyborgs: nu are nici în clin, nici în mânecă cu utopia, se referă (foarte sumar) la un segment precis din cyborg fiction (cel feminist) şi ca atare afirmaţia din citatul respectiv e departe de a circumscrie tendinţele acestei specii literare. De altfel, intenţia explicită a autoarei şi miza textului e de a demonstra că cyborg gender e o întrupare/imagine (embodiment) care ar putea fi - dacă femeile ar lua decizia politică de a şi-o asuma - o posibilitate locală pentru o răzbunare globală. Dincolo de aceste exemple de inducere în eroare a cititorului, avalanşa citatelor disimulează şi anumite omisiuni semnificative: în capitolul Iluzia ipostaziată: utopie şi ideologie, nu se menţionează nicăieri (nici fugitiv, cum ne-am obişnuit deja) contribuţia Şcolii de la Frankfurt (legătura formulată de Adorno între utopie şi principiul identităţii, pe filieră freudiană). în concluzie, cantitatea bibliografiei nu garantează şi calitatea ei, mai ales atunci când criteriile pe baza cărora se face selecţia rămân obscure.