Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Un sistem eurpoean de Gheorghe CeauŞescu


Graţie invitaţiei Institutului Goethe am avut ocazia să vizitez timp de douăsprezece zile instituţii culturale din Berlin şi Köln. Călătoria a fost deosebit de fructuoasă datorită unui program inteligent alcătuit şi a unei ospitalităţi rar întâlnite: am putut vedea nu numai muzee şi expoziţii de artă clasică, ci şi evenimente artistice de ultimă oră în care audio-vizualul este preponderent. Germania se dovedeşte azi a fi o ţară care cultivă o tradiţie consfinţită de multe secole şi, în acelaşi timp, o ţară deschisă şi spre modernitate. Dar nu despre aspectele culturale, asupra lor voi reveni în curând, vreau să scriu azi, ci să depăn unele gânduri pe care mi le-a inspirat reîntâlnirea cu Berlinul şi să relatez unele convorbiri pe care le-am purtat în capitala Germaniei şi care ne privesc direct.

Mai întâi, partea răsăriteană a Berlinului se prezintă în continuare ca un şantier imens. Când am văzut pentru prima oară acest şantier în 1995 şi ritmul în care se lucra şi se lucrează, mijloacele financiare puse în mişcare, am fost convins că în scurtă vreme fosta capitală a Republicii Democrate Germane va fi la nivelul părţii occidentale a oraşului aşezat pe râul Spree. O scurtă peregrinare prin cartierele situate dincolo de zidul construit de vajnicii reprezentanţi ai clasei muncitoare germane a fost suficientă să-mi arate cât de utopică a fost ideea că cele două zone ale oraşului se vor regăsi la standarde similare în scurtă vreme: prăpădul socialist a fost mult mai mare decât îşi putea imagina cineva; azi, experţii consideră că mai trebuie să treacă cel puţin cincisprezece ani până când se vor şterge diferenţele între cele două Germanii. Şi, când te gândeşti că RDG-ul şi în special Berlinul răsăritean erau vitrina socialismului şi trebuia să constituie dovada peremptorie a superiorităţii socialismului. In ciuda acestui fapt impresionează nu atât mijloacele financiare pentru reconstrucţie, cât voinţa şi energia cu care oamenii acţionează pentru ştergerea cât mai repede cu putinţă a efectelor devastatoare ale totalitarismului comunist.

În răstimpul cât m-am aflat la Berlin au avut loc alegeri în landuri din fosta RDG. Am putut urmări la televizor ultimele zile de campanie electorală; cu această ocazie i-am văzut în acţiune pe vajnicii urmaşi ai comuniştilor germani. Privindu-i şi ascultându-i m-a frapat cât de asemănători în ţinută, formule retorice şi vocabular sunt ei cu urmaşii comuniştilor de la noi. Dacă n-ar fi vorbit în germană puteam să jur că ascult discursul electoral al unui PSDist! Oameni cu forma mentis similară vor utiliza structuri lingvistice similare şi, oricât s-ar jura ei că nu au nimic de-a face cu spiritul vechiului regim, vorba îi trădează, aşa cum pe apostolul Petru, în momentul de slăbiciune când s-a lepădat de Cristos, l-a trădat exprimarea creştină. Declaraţiile în sensul democraţiei rămân vorbe goale atâta vreme cât nu se schimbă mentalitatea.

Cu atât mai surprinzător este faptul că şi în Germania, adică în ţara unde virtuţile sistemului european al libertăţii şi iniţiativei personale prin contrast cu regimul despotismului socialist se văd cu ochiul liber, mai există nostalgici în vechiul RDG, şi nu chiar foarte puţini, care votează pentru urmaşii comuniştilor. Cum mai există peste tot nostalgici, am să amintesc două situaţii incredibile la care am asistat personal în fosta RDG.

În 1986 mă aflam în capitala estgermană la congresul internaţional de Filologie Clasică organizat de Academia din RDG la Universitatea Humbold. La una din şedinţele secţiunii de cultură greco-romană a prezentat o comunicare despre cuvinte greceşti şi latineşti din domeniul medical care se regăsesc în limbile moderne o tovarăşă din Leningrad. Spre uluirea participanţilor vajnica reprezentantă a ştiinţei sovietice şi-a pus întrebarea "cum se explică faptul că din limba greacă şi latină au pătruns cuvinte în limbi moderne foarte dezvoltate, asemenea limbii ruse şi engleze, şi în limbi oarecum evoluate, asemenea germanei..."! Textual! No comment! Si asta în Universitatea Humbold din Berlin! La acelaşi congres, în finalul lucrărilor a vorbit ministrul adjunct al învăţământului (ministru plin era tovarăşa Honeker însă care n-a avut timp să vină) - nu mai ştiu cum se numea; înaltul demnitar a spus că germanii le sunt recunoscători tovarăşilor sovietici şi pentru că aceştia din urmă i-au "luminat" ("aufgeklart") în domeniul Filologiei Clasice! Or, pentru Dumnezeu, cine nu cunoaşte limba germană nu prea are cum să contribuie cu adevărat pe câmpurile Antichităţii greco-romane! Si asemenea vorbe s-au spus într-un loc unde au răsunat cuvintele unui Theodor Mommsen, Werner Jager, Eduard Norden, Ulrich von Willamowitz-Moelendorf şi alte nume celebre, adevărate pietre miliare ale disciplinei. Până într-atâta se simţeau conducătorii estgermani dependenţi de Moscova, încât acceptau insultarea propriei limbi de către ocupant şi se lansau în adulaţii groteşti la adresa stăpânilor. Ar fi cazul ca nostalgicii să-şi amintească asemenea fapte şi să reflecteze dacă atitudinea lor nu se situează la antipodul interesului naţional. Toate ţările socialiste au fost în fond satrapii sovietice ale căror conduceri îi linguşeau mai mult sau mai puţin servil pe stăpânii de la Kremlin.

Atât la Berlin, cât şi la Köln am avut discuţii deosebit de interesante cu universitari germani din diferite domenii. Cu acest prilej mi-am dat seama cât de aspru judecă ei imixtiunea grupului WAZ condus de Bodo Hombach în politica editorială a României Libere. Deserviciul pe care-l face acesta României prin susţinerea puterii în încercarea ei de limitare a libertăţii cuvântului este considerat pe drept cuvânt în mediile intelectuale ca o acţiune nedemnă de spiritul şi tradiţia autentică germană.

Mă aflam într-o seară la Berlin într-o foarte plăcută companie de profesori de la cele două universităţi ale capitalei germane. La un moment dat unul dintre ei mi-a pus întrebarea dacă într-adevăr poetul de curte al lui Nicolae Ceauşescu este parlamentar din partea partidului de guvernământ. I-am răspuns că aşa stau lucrurile, ba mai mult, acesta se află pe un loc eligibil şi pentru alegerile din noiembrie. După un scurt moment de tăcere, interlocutorul meu a spus: la noi n-a fost şi nu este posibil ca adulatorii lui Hitler sau Honecker să devină demnitari din partea unui partid democratic; când un partid promovează asemenea indivizi, el se află departe de normele unui partid european.

Preşedintele României, primul ministru ar trebui să înţeleagă măcar în ultimul ceas că prestigiul ţării nu este un teren de joacă politică şi că guvernanţii n-au dreptul să-l ştirbească înconjurându-se şi promovând personaje pseudo-culturale definitiv compromise; slavă Domnului, există suficiente valori autentice care să asigure un prestigiu european ţării; dar, pentru implicarea lor publică este nevoie de o guvernare care să fie în consonanţă cu tradiţia şi interesul naţional. Discuţiile cu colegii germani m-au convins cât de imperativ este pentru viitorul nostru crearea unui sistem european în care intelectualii din toate domeniile să se regăsească şi să contribuie decisiv la reaşezarea noastră la standardele ţărilor cu adevărat civilizate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara