Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Un singur bărbat... de C. Rogozanu


Mulţi dintre comentatorii care se apropie de opera unui scriitor nipon (oricare ar fi el) se lovesc de cîteva cuvinte puternice, precise şi extrem de superficiale, în acelaşi timp: exotism, tradiţia japoneză ş.a. Astfel de aprecieri reconfirmă distanţa extraordinară, geografică şi culturală, care desparte cele două literaturi. Or, un scriitor precum Yasunari Kawabata nu face altceva decît să apropie două "extreme" culturale. în cazul acestui autor etichetele de care aminteam devin inutile; romanele sale cer doar o lectură aparte, atentă şi relaxată, însă nu din motive de apartenenţă culturală. Rezultatele unei astfel de lecturi pot fi extraordinare: în loc să declarăm din start exotismul, putem căuta surse posibile ale acestei impresii.
Voi încerca o astfel de analiză avînd drept suport romanul lui Kawabata intitulat O mie de cocori (primul cuvînt suspect este "cocor" - exotismul este "afişat" chiar din titlu). Exotismul romanului este prea puţin un rezultat al costumaţiei personajelor, al ceremoniei ceaiului atît de des invocată, a cuvintelor cu specific. Mult mai importante pentru crearea efectului de "oriental" sînt, după părerea mea, cîteva trucuri narative mai puţin evidente. O primă observaţie: romanul nu conţine decît un personaj de sex masculin, Kikuji. Tatăl său i-a lăsat drept moştenire, pe lîngă bunurile materiale, o reţea de încurcături sentimentale: două foste amante (Ota şi Chikako) îşi revendică fiul fostului iubit, fiecare în stil propriu (Chikako intră în rolul unei mame cicălitoare, posesive; Ota îi devine amantă). Complexitatea psihologică a situaţiei este redată perfect prin intermediul unor "analize" asemănătoare cu cele din proza occidentală. Aşadar, un bărbat şi cîteva femei care gravitează în jurul său; fantoma tatălui ambiguizează şi mai mult acest ciudat tablou de familie.
Kawabata este în primul rînd un mare creator de "situaţii" inedite. Deşi omniprezent ca personaj, o perspectivă corespunzătoare lui Kikuji este foarte greu de găsit. El este manipulat şi în planul acţiunii, şi în plan narativ de intriganta Chikako sau de suava Ota. Cînd aceasta din urmă moare, fiica sa, Fumiko, începe, la rîndul ei, un complicat joc erotic cu acelaşi Kikuji. Aici intervine o a doua observaţie: cu cît analiza este mai rafinată cu atît este mai puţin gratuită. Autorul japonez introduce în cel mai mic detaliu semne, indicii, pentru o reconstituire a destinului personajului masculin.
La un moment dat, Fumiko îi aduce în dar ceaşca de ceai a mamei sale. Obiectul poartă cu sine o stranie amprentă: "Dacă te uitai mai bine, puteai obseva o nuanţă de ruj pe fondul smalţului gălbui. Să fie, deci, aşa cum susţinea Fumiko, rujul de buze al doamnei Ota, care sfîrşise, după multele atingeri, să se impregneze în însăşi granulaţia ceramicii?". Astfel de imagini "exotice" preiau întreaga tensiune a întîmplărilor narate şi o camuflează într-o expresie poetică sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă nicidecum o ambiguizare a imaginii, o pierdere a clarităţii. Pentru Kikuji obiectul înseamnă o expresie perfectă a feminităţii lui Ota; pentru cititor (de orice naţionalitate ar fi el) imaginea acestui obiect determină declanşarea unei lecturi şi a unei înţelegeri de tip poetic (înţelegere paradoxală).
îmbinarea perfectă între concret şi ambiguu, jocurile pe care autorul le iniţiază, manevrînd aceste două planuri, toate sînt "motoarele" exotismului. Un singur bărbat-personaj şi o lume de sentimente care gravitează în jurul său. Kikuji se află într-un conflict indirect cu lumea tradiţională: el renunţă discret la ceremonia ceaiului, încearcă să evite şi alte ritualuri. Amantele tatălui său sînt mărturii ale acelei lumi; de aceea ele nici nu trec dincolo de stadiul de "caracter" al personajului. Noua iubită a lui Kikuji, Fumiko, încearcă să se desprindă de tradiţii; rezultatul este previzibil: personajul capătă contur modern, reacţiile sale sînt contradictorii sau urmează alte legi decît cele ale vechilor obiceiuri. Fumiko este un dublu feminin al lui Kikuji.
Exotismul devine un artificiu chiar în arta unui autor "exotic". Poate că e momentul să ne amintim de experimentul lui Italo Calvino din Dacă într-o noapte de iarnă, un călător. Autorul italian inventează o situaţie perfect "orientală", cu un erotism rafinat şi şocant în acelaşi timp, demonstrînd că "exotismul" este o metodă de scriitură şi nu o marcă geografico-literară. Romanul lui Kawabata este încă un exemplu în sprijinul acestei idei. Calitatea scrisului său anulează multe dintre obstacolele culturale pe care le presupunem atunci cînd întîlnim în titlu cuvîntul "cocor".


Yasunari Kawabata, O mie de cocori, ediţia a doua, Humanitas, colecţia "Cartea de pe noptieră", 2000,136p., f.p.