Ivan Pilchin este un tânăr traducător, cercetător şi poet din Republica Moldova. Este profesor de literatură germană şi universală la Universitatea de Stat din Moldova. A debutat în 2015 în calitate de traducător cu o antologie bilingvă Lector in libris: scriitori basarabeni despre lectură, carte, bibliotecă: o antologie. Este autor de manuale de liceu şi de suporturi didactice pentru studenţi. A publicat articole, traduceri, eseuri, prezentări de autor, cronici de carte şi recenzii în reviste din Basarabia, România şi Rusia. Este deţinătorul mai multor premii oferite de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova, este laureat al Festivalului European al limbii ruse (Premiul II), Sankt Petersburg, Rusia, şi al mai multor festivaluri literare din România.

il etait une fois à l’(ou)est

iată cuvintele pe care
nu le voi mai înţelege
nu fi tristă
ţi-am zis

povara mea
o voi purta
ca pe un rucsac
în spate

muzica din trecut
răsună exact atât
cât au nevoie ciorile
pentru a juca la apus
hora lor

deasupra caselor
deasupra parcului
deasupra lacului

ultimul acord
l-a dus în ciocul său
cioara rătăcită de cârd

cerul s-a curăţat
pe geamuri se văd
doar nişte dâre uscate

nu fi tristă
ţi-am zis eu ţie
melancolie
cu ochi
albaştri

să fie
muzică

 

în ultimul moment

în această zi însorită şi senină
drapele roşii drapele albastre
undeva am mai văzut asta
de obicei în ajunul anului nou
roşu sau albastru
eterna întrebare
a eroilor din filme
în ultimul moment
ei mereu
se ceartă şi strigă
cu voci tremurânde
pe care din fire
să îl taie
ca să dezamorseze bomba
ca să se salveze
roşu sau albastru
albastru sau roşu

 

să devin gogol

îmi amintesc
că am auzit nişte versuri
în vis

să devin gogol
pentru a mă salva
rostea
glasul cuiva

să devin
pentru a mă salva

dimineaţa
cuvintele s-au evaporat

a rămas neliniştea
şi senzaţia de nemulţumire
că aceste versuri
nu sunt ale mele
că aceste versuri
nu mai există

de atunci tot scriu
în timpul somnului amintindu-mi
că eu
trebuie să devin
gogol

să devin
repet
pentru a mă salva

 

eliberarea

ploaia – este
ploaie
trandafirul – este
doar un trandafir
simbolurile şi semnele
şi-au pierdut
orice sens

noua zi
dăruieşte
uşurinţa
multaşteptatul
calm
şi mirosul florilor
în grădina desfătării

trecutul
nu mai există
şi viitorul
e ascuns după orizont
infinita
zi
se scurge în bătăile
inimii

 

despre lucrurile simple

despre lucrurile simple să vorbim
cu simple cuvinte
stând în faţa geamului
larg deschis
scăldat în lumină
purtând dispute de exemplu
despre forma norilor
atingându-ne abia cu genunchii
privind atent zâmbetul
inspirându-ne mirosul
unul altuia
iată dorinţa mea de duminică
iată visul meu din zori
iată invenţia mea din miez de noapte

 

autoportretul
— tată, tu eşti ca un melc
— de ce?
— pentru că te deschizi încet

iată paharul de cristal
din care se bea
doar de sărbători
vă rog
aveţi grijă

iată furnica
în calea voastră
aduce o pulbere dulce
vă rog
nu o călcaţi

iată ochii melcului
care se leagănă încet
căutând
lumina
vă rog
nu-i atingeţi

 

fluturii galbeni

fluturii galbeni au zburat prin geam
s-au rotit în jeturile de aer
au dat zăpăciţi din aripi
şi au dispărut în geamul de vizavi
iar trenul gonea mai departe
şi roţile băteau fără oprire
şi nimeni nu i-a observat aici
nici apariţia lor neaşteptată
nici zborul lor umil
nici strălucirea culorilor
şi cum şi-au luat zborul repede
la fel nu a observat nimeni

Traducere din rusă şi prezentare de Marina Colesnic şi Răzvan Voncu