Mama şi Securitatea „Susnumitul preot a fost constrâns de a fi colaboratorul nostru prin faptul că a avut legături sexuale cu mai multe femei din comună, dintre care sunt şi femeile fugarilor condamnaţi, precum şi a fugarului Zubaşcu”
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 64432, vol. 3, pag. 27-30

din Arhivele CNSAS reiese că mama „a avut legături sexuale”
cu protopopul greco-catolic T., doctor în matematică şi teologie la Roma
racolat de Securitate ca „informator de valoare cu mare credibilitate în popor”
în timp ce tata era fugar în munţi şi mânca cir de ghindă şi jir de sub fagi.
Dragă soră Ileana, să fi fost mama noastră ţiitoarea protopopului securist
să fi fost România noastră amanta legionarilor, a KGB-ului şi apoi a Securităţii
curviştina popoarelor migratoare din primul şi al doilea mileniu creştin
care-au trecut ca norii de vară peste Munţii Carpaţi?
Să nu-şi fi putut creşte altfel copiii decât prostituându-se pe sub garduri
cu cei ce-i hăituiau în păduri tânărul soţ şi tatăl copiilor ei
fugit în munţi să reziste până trece năvala istoriei
după ce şi-a îngropat plugul şi grăunţele de sămânţă în pământul din şură?
Să-şi fi plătit bărbaţii acestui popor libertatea de-a lungul vremurilor tulburi
cu preţul sacrificării nevestelor şi a propriilor copii
şi doar în acest fel s-a putut face şi la noi istoria?
Dar chiar dacă mama noastră ar fi fost o astfel de femeie căzută
cred că s-ar cuveni ca noi, fiii ei, să ne-o asumăm aşa cum a fost
aşa cum a putut săraca de ea să răzbească în lume
înconjurată din toate părţile de forţe ostile
cu doi copii mici în braţe la răscrucea unor vremuri sălbatice
pe care nu le-a înţeles niciodată şi cu care nu avea nici o legătură.
A făcut şi ea ce-a putut să-şi salveze coconii
dar asta ar însemna că noi suntem născuţi
dintr-un „duşman al poporului” şi o curvă ordinară?
Asta reiese, dragă soră Ileana, din arhivele fostei Securităţi.
Peste 50-100 de ani oricine va putea merge la urmaşii noştri
cu „documentele” din Arhivele CNSAS să le arate negru pe alb
că moşii şi strămoşii lor au fost nişte trădători odioşi
duşmani înrăiţi şi netrebnici ai propriului popor român.
Putem accepta la vârsta pe care-o avem acum această falsă realitate
când avem copii mari şi nepoţi, asta să le povestim urmaşilor noştri
din America, Anglia, Franţa şi celor ce-au rămas încă în ţară?
Tu chiar ai putea crede că mama noastră s-a culcat cu odiosul popă securist
ziua să-i fi dus tatii haine şi de mâncare, riscându-şi viaţa
pe cărări ocolite, pe dealuri şi văi, ferindu-se de ochii pânditori ai lumii
iar noaptea să se culce cu afemeiatul popă racolat de Securitate
s-o descoasă în pat printre săruturi şi dezmierdări fierbinţi
cum s-a străduit să facă şi cu soţiile celorlaţi fugari în munţi
trăgând-o de limbă pe mama unde e ascuns soţul ei, Ilie
împreună cu ceilalţi şase fugari în Munţii Ţibleş,
crezi c-a putut face mama noastră un astfel de lucru înfiorător?
Suporţi adevărul ăsta crud despre mama?
Şi le spunem copiilor noştri şi nepoţilor cine-a fost moaşa lor, Maria?
Cine-au fost cu adevărat moşii şi strămoşii lor?
Vom avea vreodată puterea teribilă, aproape de neînţeles acum
a celor din Vechiul Testament care-au copiat pe suluri fragile
generaţie de generaţie toate atrocităţile
săvârşite de patriarhii întemeietori ai celor 12 seminţii preistorice
şi au transmis timp de mii de ani adevărul crud despre propriile lor rădăcini?
Dar când a putut mama şi unde, în ce loc, să se culce cu popa T.?
Casa făcută cu tata a rămas neterminată şi mama era gravidă cu tine
iar în cei doi ani când tata a fost fugar pe păduri
mama s-a refugiat cu mine în braţe la moşul Ion
şi trăia împreună cu socrii, părinţii tatălui nostru, Gafie şi Ion.
Unde s-a putut întâlni mama cu popa, m-a lăsat pe mine
când aveam un an şi ceva în grija socrilor ei doar să fugă de-acasă
la întâlnirea cu turnătorul Securităţii pe vreun deal sau muncel
într-un lan de porumb sau de grâu, în vreo şură sau şopru din câmp?
E atât de puţin plauzibil într-un sat în care se cunoaşte fiecare pas
de zi şi de noapte, de om sau de pasăre, în care se vede şi se ştie totul
ca şi cum acea comunitate întreagă ar trăi într-un acvariu ceresc
cu toate mişcările vieţuitoarelor ei la vedere.
Specialiştii Securităţii l-au instruit pe curvarul de popă
să meargă cât mai des pe la nevestele tinere ale celor fugari
să-l vadă lumea din sat căutându-le, intrând şi ieşind de la ele „să le spovedească”,
apoi lansau zvonul că trăiesc cu popa, toţi ştiau cât de afemeiat e părintele
să afle în cele din urmă şi cei din munţi că nevestele lor îi înşală
astfel voiau să le distrugă nucleul lor cel mai intim de rezistenţă
lovindu-i acolo unde îi durea mai rău, în propria familie părăsită,
simţindu-se abandonaţi dinafară de americanii care nu mai veneau
şi dinăuntru de propriile lor familii, de părinţi, neveste şi copii
să cedeze în cele din urmă şi să se predea singuri.
Cât la sută putem crede în ce-a rămas din viaţa părinţilor noştri şi a noastră
strecurat prin sita odioasă a arhivelor Securităţii?
Cu ce procent de sinceritate, adevăr şi temeinicie istorică
putem să-i credităm pe securiştii aproape analfabeţi
care au întocmit acele acte şi dovezi doar în profitul lor personal?
Dacă ar fi să ne luăm după Arhivele CNSAS, tata a dispărut brusc din istorie
la trei zile după ce s-a predat în octombrie 1950 şi l-au omorât în torturi,
din clipa aceea nu mai apare în nici un act, ca şi cum n-ar fi existat niciodată.
Voind să ascundă crima, apar în Arhivele CNSAS
doar declaraţiile celor şase fugari „din banda lui Ilie Zubaşcu”
torturaţi de Securitatea din Sighet, dar lipseşte tocmai declaraţia tatii
judecat şi condamnat în contumacie şi, colac peste pupăză,
în nici un act nu apare c-a fost căsătorit şi c-a avut copii.
Aşadar, actele securiştilor au fisuri grave de informaţie, ani de zile
l-au confundat intenţionat în hârtiile lor, doar să ascundă crima
cu un alt Zubaşcu Ilie, „al lui Codiţă”, legionar, mai tânăr cu zece ani ca tata
care nu era însurat şi nici nu avea copii.
Dragă soră Ileana, după actele Securităţii noi doi nu existăm cum nu există
nici poporul român în izvoare scrise
timp de o mie de ani de istorie, un mileniu tăcut
de care au profitat Eder, Sulzer şi Engel pe vremea Şcolii Ardelene
şi Roesler mai târziu în secolul XIX, susţinând că hoardele lui Atilla
năvălind peste munţi şi păduri din Asia au găsit Transilvania pustie
şi noi am fi emigrat aici după ei, din Balcani
dar noi, dragă soră Ileana, cum vezi suntem încă vii
şi existăm înafara dovezilor scrise de ei, în folosul lor
dovezile noastre imbatabile sunt propriile noastre vieţi care curg
neîntrerupt, în cotinuare, în cei şase urmaşi ai noştri vii,
cu urmaşii lor de acum şi cu cei viitori.
Poate veni cineva dinăuntrul sau dinafara ţării
cu o hârtie lacunară şi mincinoasă a Securităţii în mână
să dovedească peste vieţile noastre că n-am existat şi că nu suntem vii?
Pe noi ne-au crescut viaţa mamei şi moartea tatălui nostru, deopotrivă,
bune, rele, aşa cum au fost, nu arhivele lor.
Securitatea a făcut tot ce-a putut să ne suprime din viaţă
şi să ne scoată din istorie, nici nu figurăm, dragă soră Ileana,
în analele şi arhivele lor din 1950, suntem cât suntem doar împotriva lor.
Dar freamătă încă în sângele nostru viu invincibila forţă şi căldură umană
a mamei şi tatălui nostru venind din imemoriale adâncuri istorice
oricât de puţin ne-ar fi mângâiat şi ţinut părinţii noştri în braţe.
Din volumul în pregătire Omul, pomul şi fântâna. O tragedie românească