Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Un pix ieftin în locul stiloului cu peniţă de platină de Alex. Ştefănescu


Liviu Rebreanu, Opere 23, ediţie critică de Niculae Gheran, Caiete. Varia (1907-1944), Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală ,Nişte ţărani", Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, 2005. 608 pag.

Volumul încheie - cu succes - ediţia critică a operei lui Liviu Rebreanu, realizată, pe parcursul mai multor decenii, cu o mare investiţie de efort şi competenţă, de Niculae Gheran. În sumar figurează ,caiete de creaţie" din perioada formării prozatorului, scrieri răzleţe, scurte povestiri, piese de teatru, articole, interviuri, răspunsuri la anchete, scrisori etc. Este un puzzle literar, care oferă o imagine neconvenţională a personalităţii lui Liviu Rebreanu. O atenţie aparte merită publicistica, din care reiese că prozatorul (în special în perioada directoratului la Teatrul Naţional) era adeseori ofensiv şi sarcastic.

Personajele principale ale cărţii sunt Liviu Rebreanu şi Niculae Gheran, care seamănă prin seriozitate - o seriozitate de modă veche din care tinerii de azi ar trebui să facă ultima modă.



Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2005. 460 pag.

Această ediţie a doua are un număr aproape dublu de pagini faţă de cea dintâi, publicată în 1995. Eugen Simion îşi duce astfel la capăt proiectul de a analiza ,totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura lui confesivă".

Cartea se remarcă printr-o vastă documentaţie, corect sistematizată, şi printr-un descriptivism critic de bună calitate. Autorul nu lasă nimic nediscutat şi neexplicat, iar uneori intră în dialog peste timp cu exegeţi de altădată ai lui Mircea Eliade şi le nuanţează opiniile. Totodată, el refuză să devină un apologet al lui Mircea Eliade, pe care îl admiră lucid. Analizând, de exemplu, exoticul şi emoţionantul roman Maitreyi, observă că ,finalul se precipită şi multe fapte rămân nelămurite epic". Criticul ne conduce cu o siguranţă de ghid profesionist prin lumea prozei lui Mircea Eliade.



Stelian }urlea, Ieşi din rând!, roman, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Pro, 2005. 160 pag.

Stelian }urlea schimbă stiloul cu peniţă de platină cu care şi-a scris proza de până acum cu un pix ieftin, sperând să fie astfel pe placul publicului larg. Ieşi din rând! este un roman poliţist conceput în stil americănesc, despre un intelectual care nimereşte în lumea interlopă şi se angajează, împotriva voinţei lui, într-un interminabil război cu infractori fioroşi. Limbajul deocheat, uneori argotic, umorul popular, acţiunea alertă, dar previzibilă - toate ingredientele caracteristice genului sunt folosite, cu dezinvoltură, de autor, care vrea parcă să dovedească, în urma unui pariu (aceasta ar fi singura explicaţie) că poate scrie şi astfel.



Tudor Călin Zarojanu, Viaţa lui Corneliu Coposu (cu documente din arhiva fostei Securităţi), ediţia a II-a, revăzută şi completată, Bucureşti, Ed. Maşina de scris, 2005. 208 pag.

Cartea poate fi citită ca un roman non-fiction, zguduitor. Un om care are drept armă doar nobleţea lui este supravegheat 24 de ore din 24 de o armată de ofiţeri de Securitate şi informatori. Vina lui? Faptul că aminteşte, prin ceea ce face şi spune, în timpul comunismului, când se practică pe scară largă spălarea creierelor, de stilul de viaţă românesc dinaintea războiului. O adevărată revelaţie o constituie numeroasele dovezi că fostul deţinut politic Corneliu Coposu a fost urmărit de serviciile secrete şi după 1989.



George Bălăiţă, Câinele în lesă, opt interviuri şi un appendix, Bucureşti, Ed. Viitorul Românesc, 2004. 208 pag.

Profesia lui George Bălăiţă este farmecul. Asta explică de ce reiau o carte pe care G. Dimisianu a comentat-o fermecător în nr. 46 al R.l. Volumul său Câinele în lesă, alcătuit din interviuri şi însemnări disparate, îl cucereşte pe cititor ca poveştile Şeherazadei pe Şah-Riar. Nu întâmplător scriitorul elogiază - cu o admiraţie superstiţioasă - arta povestirii:

,Îmi amintesc mai clar decât orice întâmplare recentă cum, pe vremea când locuiam în peşteră şi ne înţelegeam prin semne şi sunete guturale, odată foamea şi frigul oarecum potolite pentru o clipă, pe înserate ne strângeam în jurul focului. Câte unul mai isteţ (urât, pipernicit, slab vânător, dar bun de gură) se apuca să povestească ce văzuse, ce auzise peste zi, ce-i trecea lui prin cap. Îl ascultam până cădeam istoviţi în somnul nostru sălbatec de atunci, chirciţi în blănurile aruncate peste noi calde şi ude, abia jupuite de pe carnea jivinelor pe care multă vreme am înghiţit-o crudă, până când una dintre femei, în marea ei lăcomie, scăpă o bucată mai grasă pe jăratic şi mirosul îi făcu pe toţi să-l uite pe povestitor, să se repeadă, să amuşine, să-şi smulgă unul altuia fleica arsă. Pe când în capul femeii jefuite se iveau foarte palide însă zorile furiei feministe. Iar povestitorul adormea cam de fiecare dată flămând, în clefăiala şi râgâitul semenilor, bântuit de fantasmele lui, până în altă seară când, iarăşi pentru o clipă, devenea stăpânul (absolut!) al turmei."



Iulia Deleanu, Kadiş pentru mama mea, cuvânt introductiv: Dorel Dorian, Bucureşti, Ed. Kriterion, 2005. 304 pag.

Într-un stil înduioşător (spontaneitate, sinceritate naivă, tristeţe de copil cuminte pedepsit de soartă pe nedrept), Iulia Deleanu evocă scene din viaţa ei şi a mamei, a cărei dispariţie o regretă fără să se poată consola în vreun fel. Unele secvenţe sunt străbătute de nostalgia evadării din cercul strâmt al existenţei zilnice:

,În holul unuia din blocurile vecine, cineva a deschis o agenţie de turism. A lipit anunţuri atrăgătoare pe geam: Viena, Paris, Roma... O excursie cu autocarul la Viena nu costă mai mult decât un sejur la Poiana Braşov. ŤCe-ar fi să plecăm şi noi la Viena?ť, privesc cu jind reclama. ŤEu sunt om pentru aşa ceva?!ť, răspunde mama. ŤAr însemna să stau în autocar, în loc să vizitez tot ce merită de văzutť. Discuţia e închisă."



Valentin Talpalaru, Liniştea vânatului, Iaşi, Ed. Junimea, 2005. 74 pag.

Combinaţie delicată de lirism şi umor (amintind de G. Topârceanu, dar şi de spiritul ludico-livresc al poeziei optzeciste):

,Ies iar miremele la pradă/ sub teii pudici din Copou,/ fragile note-n acoladă/ disimulate-n alt ecou.// Cărări prin aer luminează/ ca venele unui destin/ prin care încă navighează/ corabia lui Gordon Pym.// Se scutură de somn castanii/ şi zidurile vechi de molii/ iar clipe lungi ce par ca anii/ cerşesc sub zidul babei Golii.// Ies iar miresmele la pradă/ în decolteuri pe Copou/ sub vigilenţa de paradă/ a umbrelor dintr-un tablou." (Ies iar miresmele la pradă).



Ion Georgescu, La marginea lumii de tunete, Craiova, Ed. Ramuri, 2005. 116 pag.

Poezie declarativă, de bună calitate, care ar avea succes recitată pe stadioane, ca pe vremea Cenaclului ,Flacăra": ,Bunicii mei, ţăranii, mi-amintesc,/ spălau cămăşi de cânepă-n sudoare/ şi le-agăţau pe cerul românesc,/ să le usuce Dumnezeu la soare." (Bunicii mei, ţăranii).

Citită însă în solitudine, această poezie creează impresia de retorism, de grandilocvenţă, şi nu emoţionează.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara