Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Istorie Literară:
Un of: bibliografiile de Ion Simuţ


Oftez când mă gândesc la bibliografiile noastre din două motive: o dată, pentru că sunt extrem de puţine, şi a doua oară, pentru că sunt prea frecvent nesatisfăcătoare, fie lacunare, fie neactualizate. Notez ca pe un succes deosebit realizarea unei cercetări complexe a Institutului de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu", aflat sub egida Academiei: Bibliografia relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919-1944), din care eu cunosc patru volume (I, 1997; II, 1999; III, 2000; IV, 2002), apărute la Editura Saeculum I. O., dar e posibil să fi apărut şi al cincilea volum. Adaug cercetarea realizată la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, Bibliografia literaturii române (1961-1965), din care am la îndemână doar primele două volume (I, 1996; II, 1997), dar ştiu că s-a finalizat editorial în alte trei volume. Mai sunt, bineînţeles, şi alte realizări notabile, pe care nu intenţionez să le contabilizez acum. Din păcate, pe lângă că sunt puţine, bibliografiile nici nu ajung întotdeauna unde trebuie, adică în sălile sau în rafturile de referinţe (alături de enciclopedii şi dicţionare) ale bibliotecilor universitare şi judeţene.

E cât se poate de binevenită Bibliografia esenţială a literaturii române (scriitori, reviste, concepte), realizată la Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" de un colectiv coordonat de Dan Grigorescu. Destinată în primul rând elevilor, studenţilor şi profesorilor, ca un instrument de lucru foarte util, această Bibliografie esenţială... ar trebui întâmpinată cu toată bunăvoinţa şi căldura, fără nici un reproş. Dacă, totuşi, voi face câteva, ele trebuie înţelese ca pe o datorie profesională de a contribui la perfecţionarea acestui instrument de lucru: întotdeauna e loc de mai bine. Cercetătorii implicaţi recunosc, prin vocea lui Dan Grigorescu din cuvântul înainte, inevitabila subiectivitate a selecţiei de scriitori şi chiar a modului de lucru, de punere în pagină a informaţiilor, de aceea e cu atât mai justificat (şi chiar aşteptat) dialogul cu alte opinii şi posibile opţiuni. Coordonatorul volumului are pe deplin dreptate: "Cartea aceasta e o călăuză ce îndrumă spre scrierile importante ale culturii române", e "un ghid folositor celor care vor să cunoască scrierile pe temeiul cărora se poate clădi o cultură solidă şi cuprinzătoare".

Două cuvinte despre aria de competenţe a autorilor de articole, aşa cum o deduc din frecvenţa semnăturilor. Dan Grigorescu scrie despre criticii şi eseiştii interbelici, dar şi despre unii contemporani. Adriana Mitu şi Manuela Anton îşi împart scriitorii vechi până la clasici. Nicolae Mecu face bibliografia clasicilor şi a scriitorilor de la începutul secolului XX. Dorinei Grăsoiu îi revine sectorul interbelic. Misiunea cea mai grea o are, după părerea mea, Raluca Dună, aplicată asupra sectorului contemporaneităţii, cel mai extins şi mai expus controverselor, având o contribuţie masivă şi la sectoarele revistelor şi conceptelor. Mai participă, îndeosebi la aceste sectoare din urmă: Cristina Balinte, Magdalena Dragu şi Dana Marinescu. Sunt părţile cele mai vulnerabile, unde aş avea cele mai multe lucruri de reproşat, deşi nu este contribuţia exclusivă a celor trei nume. Adriana Mitu şi Raluca Dună, care semnează alături, sunt la fel de responsabile pentru aproximaţii, lacune, inconsecvenţe, caracter heteroclit - greu de contabilizat într-un articol de întâmpinare ca acesta. Capitolele despre reviste şi concepte par mai grăbit elaborate. De altfel, trebuie să spun că pentru marea misiune bibliografică pe care şi-a propus-o colectivul este prea mic. Iese din aria lui de competenţă misiunea de teorie literară de definire a conceptelor, potrivită într-un dicţionar separat, special dedicat terminologiei literare (cum de altfel există). Bun pe terenul istoriei literare, colectivul a eşuat în final pe tărâmul teoriei literare.

Ce observaţii se pot face despre specificul selecţiei? Ne ajută, într-o primă instanţă, Raluca Dună, redactor coordonator, într-o scurtă explicaţie din Nota asupra ediţiei. Selecţia este mai severă pentru perioada veche şi pentru perioada clasică, dar ceva mai permisivă, mai laxă, pentru perioada contemporană. E, oarecum, firesc, să fie aşa. Nu am remarcat absenţe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici şi interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualităţii. Din generaţia războiului, lipseşte frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru şi D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiştii notorii e prezent inutil Dan Deşliu. Nu l-aş fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toţi poeţii importanţi ai generaţiei ´60, i-aş fi introdus şi pe Grigore Hagiu şi Gheorghe Pituţ, cu atât mai mult cu cât opera lor e încheiată. Îmi reprim mai departe tendinţa de a mai adăuga nume, pentru a da o idee despre limitele selecţiei (după părerea mea, e vorba de o selecţie onorabilă) şi despre orizontul estetic al bibliografiei. Acestea se văd cel mai bine după locul în care ajunge selecţia în imediata actualitate. Cei mai tineri scriitori selectaţi sunt Ioan Es. Pop (n. 1958) şi Cristian Popescu (1959-1995), singurii dintre nouăzecişti. Bibliografia reţine doar cinci optzecişti, e adevărat, pe cei mai buni: Ştefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Bedros Horasangian, Mircea Nedelciu şi Matei Vişniec. Nu zic alte nume posibile, dar nu-mi pot reprima un comentariu ...regionalist: nici un ardelean între optzecişti şi doar un moldovean? Se poate discuta la nesfârşit. Selecţia e mai generoasă cu şaptezeciştii: Gabriela Adameşteanu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Dana Dumitriu, Dinu Flămând, Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu, Marian Papahagi, Dorin Tudoran, Daniel Turcea, Laurenţiu Ulici, Cornel Ungureanu, Eugen Uricaru, Mihai Ursachi. Dacă nu aş vrea ca nici un nume să lipsească, ar fi, neapărat, mai multe de adăugat, dar (nu mă pot stăpâni, deşi am promis) nici într-un caz nu trebuia să lipsească Adrian Popescu. Trecând la alt segment sensibil, exilul e, cel puţin aparent, suficient de bine reprezentat prin: Ştefan Baciu, Al. Busuioceanu, Ion Caraion, Nina Cassian, Matei Călinescu, E. M. Cioran, Al. Ciorănescu, Aron Cotruş, Mircea Eliade, Paul Goma, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, I. Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Lucian Raicu, Dumitru }epeneag. Şi aici ar mai fi nume de adăugat (Al. Vona, de exemplu), dar să ne resemnăm că există o foarte bună Enciclopedie a exilului literar românesc (1945-1989), cea a lui Florin Manolescu. Totuşi, nu pot trece cu vederea două-trei carenţe: la scriitorii din exil, lipsesc din referinţele critice trimiterile la receptarea în străinătate; dacă la fiecare sunt citate toate (sau aproape toate) titlurile cărţilor publicate în exil, la Norman Manea, printr-o excepţie bizară, nu se întâmplă acelaşi lucru; la secţiunile de reviste, grupări sau concepte nu există nici o menţiune despre activitatea culturală din exil (chiar conceptul de exil lipseşte). În sfârşit, să mai semnalez marea lacună a tuturor instrumentelor noastre de lucru: neglijarea Basarabiei literare. Dintre toţi scriitorii basarabeni de astăzi numai Ion Druţă este înregistrat.

Mircea Anghelescu, în articolul dedicat acestei bibliografii în "Adevărul literar şi artistic" nr. 702 din 3 februarie 2004, observa foarte bine o altă particularitate: marea proporţie de critici şi eseişti, adică 92, faţă de 74 de prozatori, 77 de poeţi şi 13 dramaturgi. Greu de explicat această înclinare a balanţei în favoarea criticilor şi eseiştilor, altfel decât fie prin preferinţele coordonatorului (care ar fi putut crea involuntar acest dezechilibru), fie prin datoria resimţită de întregul colectiv de a înregistra opera criticilor şi eseiştilor ca o sursă bibliografică în sine, ce ar putea fi ulterior redistribuită în funcţie de scriitorii comentaţi şi de epocile analizate.

Avem încă o dată ocazia să constatăm cât de repede se învechesc bibliografiile care au în vedere istoria receptării adusă la zi. Dintr-o notă preliminară aflăm că Bibliografia esenţială... şi-a oprit înregistrările, în cele mai multe dintre cazuri, în anul 2000, dar uneori, pentru scriitorii contemporani, a mers până în 2003. Datorită confuziei editoriale de după 1989, cele mai multe carenţe ale bibliografiei provin din acest segment temporal 1990-2003. La Nicolae Breban nu sunt înregistrate cărţile clujenilor Laura Pavel şi Ovidiu Pecican; la D. Cantemir, lipseşte cartea Adrianei Babeţi; la D. Caracostea, lipseşte Ioana Both; la Mateiu I. Caragiale, monografia temeinică a lui Ioan Derşidan; la Liviu Rebreanu, nu e înregistrată cartea foarte bună a lui Liviu Maliţa; la Marin Sorescu, nu e cartea Crenguţei Gânscă; la Radu Stanca, lipseşte monografia semnată de Ada D. Cruceanu; la revista "Gândirea", nu e cunoscută nici antologia, nici bibliografia revistei, datorate lui Emil Pintea; Mircea Popa e menţionat la referinţe, în general, mult prea puţin faţă de multitudinea contribuţiilor sale de istorie literară. S-ar putea trage concluzia că bibliografii bucureşteni nu prea (re)cunosc contribuţiile ardelenilor, fie că le neglijează sau le uită, fie că nu le consideră ...esenţiale. Dar salvarea dintr-o astfel de interpretare regionalistă vine din alte lacune: la I. D. Sîrbu, lipsesc toate cărţile consacrate scriitorului (de Nicolae Oprea, Sorina Sorescu, Lelia Nicolescu, Elvira Sorohan, Antonio Patraş); la Marin Sorescu, nu sunt înregistrate nici măcar toate cărţile autorului. Ar mai fi multe de spus. Actualizarea referinţelor e în mare suferinţă. Sunt de semnalat şi neglijenţe de corectură: conducătorul cenaclului alternativ la Cercul literar de la Sibiu nu putea fi Al. Papilian (p. 298), ci Victor Papilian; prenumele lui Bogdan-Duică nu e tot Bogdan (p. 59), ci Gheorghe; Blecher nu e Mihai, ca la p. 259, ci M.(ax), ca la p. 59; C. Mahonu (p. 34) e, desigur, C. Mohanu; nu există "Adevărul literar şi ştiinţific" (ca la p. 258), săptămânal de cultură şi atitudine al ziarului "Adevărul".

Ce-i trebuia acestei Bibliografii esenţiale... pentru a avea mai puţine defecte de informare? Un referent de la Iaşi (Dan Mănucă, de pildă) sau de la Cluj (Aurel Sasu, Mircea Popa sau Ion Istrate), care să-i fi sesizat înainte de tipar lacunele şi superficialităţile - adică îi trebuia un control ştiinţific din afara colectivului de redactare. Nu prea colaborează, nu prea comunică între ele secţiile din Bucureşti, Cluj, Iaşi sau Timişoara ale Institutului de Istorie şi Teorie Literară. Spre paguba lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara