Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Un ministru poet de Constantin Ţoiu

Vineri, 5 mai 2006, în România literară, criticul Tudorel Urian semna articolul, foarte interesant, despre poeziile recent apărute ale fostului ministru liberal Valeriu Stoica, din anii trecuţi, astăzi mare avocat activ, specializat în drept civil.

A fost o puternică surpriză pentru mine. Mai cu seamă având o râcă personală faţă de politicienii cu veleităţi literare, abuzivi, caraghioşi. Ca Radu Vasile, de exemplu, domnul cu ghiul şi cu mustaţă ŕ la Pristanda. Ca şi celălalt domn,... domnul falş în toate, prim secretarul de partid Ion Iliescu, - de alde Năstase, cu mătuşica, nu mai vorbim...

Dacă, vreo carte, azi, mâine, va scrie şi căpitanul vorbăreţ de petroliere pântecoase,... Cicerone,...hâââ!... Traian Băsescu, slăbiciunea mea de acum vreo doi ani, stinsă de când cu sfântu gigi... nu mai îmi rămâne nimic de făcut...



Surpriză, prin urmare, deoarece fostul ministru liberal al împărţirii dreptăţii, Valeriu Stoica, prieten statornic, bărbat serios, cultivat, pătrunzător, îşi publică, sub titlul simplu, sincer, Istorii duminicale, versurile scrise de mult de tot, în anii studenţiei, de care habar nu aveam, o discreţie desăvârşită împiedicându-l să-şi trădeze talentul, - când poeţii, se ştie, fac mult tapaj pe chestia asta, şi dacă nu au - talent, vreau să zic.

Nici criticul Mircea Scarlat, regretatul, amicul său cel mai bun din juneţe, fiindu-i ca un frate, nu-i dezvăluise taina...

La vârsta aceea tânără, în studenţie, Valeriu admirator al lui Ştefan Augustin Doinaş, decide cu luciditatea viitorului liberal,... mai liberal şi decât Tăriceanu şi decât prietenul acestuia, Patriciu... decide, prin urmare, să fie numai avocat, - poeţi rămânând în continuare Rimbaud... Rilke... Nichita...

Şi nici nu va mai fi, public, poet continuând însă să fie, în secret, cu modestie, prin întreg comportamentul, unul amăgit, doar, singurul politician român iubitor de literatură şi autorul, mascat, al unor poezii de o juvenilă, disciplinată inspiraţie, din care o citez, fără să supăr, sper, pe cea mai succintă:



Târziu, obosit, luptătorul



Tomnatic foşnet - când ridici o pleoapă,
Din cer se năruie în ochi argintul.
Pământul e un fruct în care-şi sapă
Bătrâne animale labirintul.

Copiii, respirând în somn pe plaur,
Stârnesc dezastre dulci în carnea florii.
Sub coaja universului de aur,
Auzi târziu cum mişună dihorii.

Câmpia lumii îşi înalţă grâul,
în verdele miracol de lumină.
La noapte-n scorburi va domni desfrâul
Negrelor vânturi care ne înclină.



Placheta, foarte elegantă, tipărită pe o hârtie, ea însăşi, o poveste duminicală, la Editura Libripress, poartă pe copertă un fel de nod..., ori semn,... un fel de literă, necunoscută, străveche, de pe vremea, probabil, când potrivirea de cuvinte avea loc numai în ziua finală, a încetării treburilor fizice, rezervată numai lucrărilor spiritului eliberat de obsesiile vieţii căznite.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara