Din motive mai mult subiective decât obiective, am citit cu destulă întârziere revista Cuvântul nr. 5-6/ mai-iunie 2003, şi poate nici n-aş fi făcut-o dacă nu mi-ar fi atras atenţia un textuleţ de pe prima pagină (însoţit de o fotografie), care anunţă ameninţător: Ioana Bradea, un debut care schimbă faţa romanului românesc. Fantastic!, am exclamat fără să vreau. Doliul literaturii române, vitregită de un asemenea roman, s-a terminat, a răsărit soarele şi pe postata noastră literar-geografică şi, dacă ne ajută bunul Dumnezeu, ne învârtim fără probleme chiar de-un Nobel pentru beletristică, aşa cum ne-ar şi sta bine. De premii autohtone (care şi-aşa se acordă pe baza unor criterii relativ misterioase) nici nu mai vorbim, începând cu premiul de debut şi toate celelalte până la Premiul Academiei... Cel puţin aşa trebuie să înţelegem din prezentarea făcută autoarei de către redactorul-şef al publicaţiei, domnul Ioan Buduca. Dar iată exteriorizarea scriptico-debordantă a entuziasmului domniei sale apropo de capodopera bistriţencei Bradea (precedentul fiind creat, nu?, de alt bistriţean, Rebreanu...), virtuala revoluţionatoare joycistă a romanului românesc şi posesoarea premiilor enumerate mai sus: „aşteptăm de mai bine de zeci de ani (?!), să apară o nouă proză, o altfel de proză în literatura română. Ce am recoltat între timp? Paginile inerţiale ale tehnologismului narativ de şcoală optzecistă.” da, aşa e, vai de capul şi de recolta noastră! „Suntem ca nişte nou-născuţi. Iată, acum, o nou-născută care vine de la Bistriţa”, mai zice dl I.B. făcându-ne părtaşi la acest eveniment literar-demografic cu repercusiuni atât de faste pentru literatura şi, implicit cultura română. Între noi fie vorba, după limbajul pe care îl foloseşte autoarea în fragmentul publicat cu generozitate de revistă, mi-e imposibil să cred în afirmaţia preopinentului... Pentru că, iată cum descrie „nou-născuta” o frântură de viaţă cotidiană: „De unde dracu’ ştie ăsta că am cumpărat o pâine şi de când îl f... pe el grija că merg ca o girafă? ” Ceea ce, să recunoaştem democratic, nu prea pare produsul minţii unei nou-născute, mai degrabă a unei nou-..., dacă ar fi să continuăm în „armonia” citatului şi, de fapt, a întregului fragment publicat.
Însă, luându-şi imediat măsuri de prevedere şi mai ales de siguranţă, I.B. introduce „situaţia” într-un context mai larg şi cam greu verificabil, poate chiar credibil: S-a întâmplat ceva similar şi într-o literatură mult mai puternică decât cea românească, în cea postsovietică. (Ce exemplu distrugător!) (...) la fel cum latino-americanii propulsau, la ora gloriei lor, tema dictaturii.” Dacă dl B. s-a gândit, între alţii, şi la G.G. Marquez sau Vargas Llosa, îndrăznesc să afirm că în scrierile amândurora, care nu sunt puţine, iar de valoare nici nu mai discutăm, şi poate în întreaga literatură sud-americană nu au fost atât de des pomenite organele genitale ale personajelor cât în fragmentul Linia erotică „dintr-un roman în curs de apariţie” al unei autoare cvasinecunoscute. „Proza ei nu va fi uşor digerabilă, nu va fi suportabilă multora. Nu aşa arată realitatea românească de azi – vor dori să exclame puritanii noştri de serviciu.”, se strofoacă să ne convingă I.B. şi îi înţeleg zbuciumul, fiindcă puritanii, aceşti cârcotaşi incurabili, ar vrea ca literatura română să rămână în stadiul de incipienţă văcăresciană sau, cel mult, sadoveniană. Cum să intrăm noi în rândul marilor literaturi ale lumii cu „Urmaşilor mei Văcăreşti...”, Viaţa la ţară, Fraţii Jderi, Ion, Vocile nopţii, Cel mai iubit dintre pământeni, Galeria cu viţă sălbatică etc.? Ne facem de toată minunea dacă nu vom avea pe listă şi acest debut care va fi schimbat deja „faţa romanului românesc”, reprezentat până acum de câţiva inşi care, încă, n-au reuşit să convingă Europa şi lumea de valoarea creaţiei lor literare. Camil Petrescu? G. Călinescu? Marin Preda? Gabriela Adameşteanu? Eugen Uricaru? Nici o şansă! Bieţi producători de texte delicioase pentru puritani plus optzeciştii cu paginile lor inerţiale şi tehnologiste; pe când proza Ioanei Bradeaaaa... Ehe, ce fermecător şi cu cât feminism modern alcătuieşte ea propoziţiile după aprecierea dlui I.B.! Ce atmosferă pune ea la cale din două-trei cuvinte, cum ar fi: „O, daaa! deja mă simt în noaptea asta ca-ntr-o p... să mor io.” sau, pentru ca dl I.B. să nu mă acuze de puritanism, iată un citat mai lung şi mai consistent: „Acum te mângâi oleacă adânc cu perişorul de pe burta mea pe burticica ta şi facem băgarea limbii mele la tine, vai!” am nişte halucinaţii când dau acuma drumu’ la spermă. Fabrica de fete de lângă mine (...) Fabrica de fete face concurenţă cu mine şi nu mă lasă să-mi scot p...” Şi încă: „Ce p... mea e ăla? (...) Acuma chiar că miroase a excitaţie în jur. Stai aici şi învaţă că p... rase le place la bărbaţi.”
În orice caz, noua proză, care „va schimba faţa romanului românesc”, n-a pătruns uşor până la dl I.B., ci a trecut pe la „Ştefan Agopian, care le-a citit fără să-şi dea seama de la bun început” (se mai întâmplă), dar când şi-a venit în fire şi „speriat de amploarea surprizei (bietul om, putea da în infarct...), „a dat textul mai departe (probabil într-o maşină blindată şi însoţit de trupe antitero) „poetului Eugen Suciu, ştiind că acesta este unul dintre cei mai exigenţi cititori de literatură ai momentului.” (deci: Manolescu, Simion, Grigurcu, Cistelecan, Ion Pop, Alex. Ştefănescu şi, Doamne, atâţia alţii, sunt nişte ageamii şi nu prea au ei habar ce citesc – urât din partea lor... ). La rândul său „încântat şi speriat (Şi el!) (...) a mai avut putere (totuşi) să-l roage pe Ioan Groşan „să-şi arunce un ochi pe aceste pagini”, care la rândul lui, desigur şi el speriat, l-a rugat pe I.B. să citească capodopera în vederea publicării. “... m-am consultat cu oamenii din redacţie”, spune I.B. (nu e rău...), şi astfel şase pagini ale revistei Cuvântul au adus liniştea în sufletul tuturor românilor în privinţa schimbării la faţă a romanului românesc.
„Editura EST, care va publica în toamnă acest roman de debut, ne-a comunicat, scrie dl I.B., că în varianta editorială a textului nu va opera nici un fel de cosmetizare a cuvintelor ce ar putea revolta multă lume puritană.”
Uf! puritanii ăştia...
Dar, concluzie-citat din romanul Ioanei Bradea, în curs de apariţie: ... ai o voce frumoasă, dar o să-ţi spun eu cum eşti cu adevărat: eşti o curvă de doi bani care suge p... fiecărui client.
Ei, să nu exagerăm, totuşi...
