Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Un cuvînt misterios de Rodica Zafiu




Se întîmplă să descoperi uneori că un anumit cuvînt, în aparentă banal si frecvent, lipseste pur si simplu din dictionare. Efectul lingvistic al unor asemenea absente e lesne de înteles: un cuvînt obisnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definitie, fără atestări si fără datare e în primul rînd greu de înteles, si apoi greu de plasat în registrele stilistice ale românei; singurele repere rămîn contextul în care cuvîntul a fost găsit - si analogia. Cu timpul, trecînd o anumită modă sau dispărînd obiectul, în situatia străinului ajung chiar vorbitorii nativi: ne putem imagina (n-ar fi, desigur, o dramă - ci aproape o comedie) autorul de editii critice care, pentru a pune o notă la un text românesc din secolul al XX-lea, răscoleste disperat dictionare si enciclopedii pentru a afla ce era, în acele timpuri, o drujbă. Cuvîntul drujbă (cu sensul de "ferăstrău cu motor") nu apare în DEX, nici măcar în ultima editie, din 1996 - si nici în alte dictionare curente (cum nu le-am putut verifica pe toate, evit aici generalizarea). Doar în dictionarul lui Tiktin, de la începutul secolului, reeditat de Paul Miron cu adăugiri (1986-1989), poate fi găsită forma lexicală, dar cu sensul etimologic "prietenie" (care se găseste în rusă, ucraineană, sîrbă), ilustrat prin citatul paremiologic "Slujba-i slujbă, drujba-i drujbă", din V.A.Urechiă. Cuvîntul ilustrează categoria bine cunoscută a evolutiilor metonimice de la numele propriu de produs (marcă, firmă) la un nume comun. Fenomenul există în toate limbile, cu diferenta explicabilă comercial că acelasi obiect e numit în limbi diferite după mărci diferite. La noi, exemple relativ recente din această categorie sînt cuvinte precum carioca, fiset, xerox. Despre fiset a scris Mioara Avram în Limba română nr. 2, 1990, observînd că termenul, desi de uz curent, nu e înregistrat în dictionarele noastre si apare de aceea în texte în diverse variante grafice. La început, e normală ezitarea (reflectată în oscilatiile grafice, în scrierea cu sau fără majusculă) între considerarea unor cuvinte de acest tip ca nume proprii, de neinclus în dictionare, si adevărate nume comune. În cazul lui drujbă, nu am datele tehnice exacte; originea cuvîntului mă face să presupun intrarea produsului pe piată în anii de după al doilea război mondial, în perioada economiei "lagărului" estic si a denumirilor propagandiste de tipul "Înfrătirea între popoare". Transformarea în nume comun e semnalată, cum se stie, de articulare, de mărcile gramaticale - si este deplin confirmată de largirea semantică. În atestările actuale, nu mai e vorba de ferăstrăul cu marca Drujba, ci pur si simplu de orice ferăstrău cu motor. Lucrul se observă cu usurintă în prezent, în anunturile de mică publicitate: "Vînd frigider, motor trifazic, drujbă, cazan pentru tuică", "drujbă 40 cm - 500 DM"; "drujbă pe benzina, pret negociabil", mai ales cînd termenul comun se combină cu alte nume de marcă: "drujbă marca Iulians, pret avantajos"; "drujbă pe benzină, marca RETEZAT"; "drujbă Retezat"; ;"drujbă marca California 2000, 46 cmc, 22000 rot/min, made in USA, pret 5,2 mil. lei"; "Drujbă - SABRE, nouă". Există chiar anunturi care glosează prin sinonim: "Vînd motofierăstrău / drujbă, nou, american, pe benzină, cu lant rezervă si anexe, pret 3,6 mil. lei" (anunturi din Tribuna si Vitrina de Cluj, 1998). Perfecta normalitate a termenului poate fi atestată si narativ, de pildă de un banc (al cărui început îl reproduc dintr-una din "arhivele" Internet): "Un tăran îsi cumpără o drujbă din Bucuresti. Drujba era garantată să taie 1001 copaci". Cazul în sine e, desigur, minor, dar mi se pare totusi interesant: o evolutie semantică autohtonă rămîne fără atestări, pentru că e considerată accidentală, marginală, excentrică; între timp, se fixează însă în uz, pînă la punctul în care nimeni nu se mai gîndeste să o înregistreze printre inovatii sau să-i verifice prezenta; cuvîntul rămîne astfel, din punctul de vedere al oficializării lexicale, un fel de clandestin .