Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Ultimul beatnik la Roma de Adrian Popescu


1.
Ne-am dus să-i vedem mormântul
însoţiţi de prietenii noştri romani,
Michele &Carmen. L-am găsit destul de greu,
era spre zidul nordic,
–,,vicino con Shelley’’–
cel înecat în Marea Tireniană,
maestrul lui iubit.,,Sorry!’’
,,Spirit is Leif’’ – începea poemul
de pe piatra tombală
a lui Gregory .

Chica sa de adolescent rebel
şi-a păstrat-o toată viaţa,
abia când era foarte bătrân,
o avea desfrunzită de vântul iernii,
venind dinspre mare,
pe Via Ostiense.

Scrisese deja Bomb şi Marriage,
când apăru primul număr din Echinox.
Gregory Nunzio Corso,
prieten la cataramă cu Ginsberg,
faţa de copil sau de paj,
nelipsit din barul deocheat,
din zona Greenvich Village,
ca noi din Arizona.


2.
Mormântul lui nu-i într-un cimtir catolic,
de provincie, printre funebri chiparoşi,
ci într-unul protestant, din Urbe,
zis ,,al artiştilor’’, glorioşi,
un spaţiu pe care şi l-a dorit,
dar auster şi rece, înconjurat de
verdeaţa tunsă,geometrizată .

Dar cine nu ar vrea să fie
înhumat lângă
Nichita sau Blaga,
sau Serghei Esenin,
iar la căpătâi
să i se recite epitaful ,
nimeni să nu-l plângă,
frunzele uscate şi praful
cineva să i le alunge,
ca pe un roi de muşte,
de pe piatra decolorată.

Regăsindu-şi mama tâziu
şi-a regăsit patria pierdută?
Căutându-şi rădăcinile în Latium,
a-ncercat să se-ntoarcă la ai lui,
dar n-a mai reuşit:
cine a stat în celula lui Lucky Luciano,
e drept, citind cu sete,
şi-a crescut prin azile, sau pe străzile
din Litlle Italia,
dormind iarna prin staţiile de metrou,
nu mai are surâsul copilului,
nu-i aşa Nunzio?

Rodiile de un roşu imperial
pe crengile joase şi grele,
mici candelabre, focuri de bal,
dacă ar vrea să-ntindă mâna
de fum, spre ele, răscoapte,
spre stele, spre Calea de lapte,
i-ar îngădui-o Îngerul?
Nunzio-i poate chiar fiul pierdut,
acasă întors, în mijlocul Missei.
Dar Domnul a spus: ,,Să-l primiţi!’’

Pinii nu-i ţineau umbră rotată,
erau mai spre piatra lui Keats,
,,poet al cărui nume-i scris pe apă’’.
Pe apa fluviului solemn, a Tibrului,
şi nu pe apa-n neguri a Tamisei,
dar la care pod din cele multe,
apare, umbră, ce ne scapă.

O, tânărul venit din rece Albion,
precum Bălcescu dintr-un Principat,
bolnavi setoşi de soarele curat,
ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri,
şi vindecă, puţin câte puţin,
romantica ftizie,
spleen şi chin.

Valahul e în cimitirul capucin,
printre săracii sudului,
celalt, aici, ca-ntr-un salon
aristocrat, în aer liber,
în aerul eternei primăveri.

Lui Keats îi stă fidel Severn
şi-n moarte ca-n viaţă,
tot alături, prietenul etern,
iar Kasterns, nu-i departe,
ori Goethe, junior, sau
Humboldt,fiul, iubitor de arte,
căldura toamnei îi răsfaţă.

Pisicile se-nghesuie,
caline şi supuse,
lângă mormântul
balerine ruse,
numită după ţara
de unde a sosit,
cu pasul de silfidă.

Vezi piatra ortodocşilor
din neamul românesc ,
al Isopescului, de care,
mulţi îşi amintesc?

Gregory se-nvârtea,viu,
printr-un vicolo popolare,
printr-n cartier străvechi,
rotindu-se, neastâmpărat,
un burghiu, ce dă
de fundamentul latin,
împroşcând aşchii de cărămidă.

Acum are şi el paloarea
poetului Dario Belezza,
mort de tânăr, seropozitiv,
discipolul şi febleţea
celui aflat în zori,
gol,ucis de-un june,
pe o plajă la Ostia.

Cu delicata Amelia Rosselli,
vor fi vorbind uneori
despre ,,Păşunile raiului’’?
El întinzându-i foile
scrise pe scările
roase, de la Aracoeli,
pe o banca murdară,
cum vezi în toate gările,
să-i traducă electrolizele:
aurul scos din mizeria traiului
zilnic, versurile lui,
fulgere pe Capitoliu,
(cel de pe Potomac
sau de pe Tevere?)
boabe de grindină
explozii controlate,
ce sparg parbrizele
de BMWşi Cadillac.

La cenotaful lui Gramsci,
umbros, unde se zăresc
o sumedenie de bobiţe roşii,
scuturate dintr-un arbust şi
ferit de raza dulce a luminii,
(amar omagiu, scris de Pasolini)
poate că mai trece,de formă,
un beatnik are o sete enormă
de Bloody Mary, dar e un revoltat
fără partid, spontan şi frust.

,,Să ne bucurăm pentru
ceea ce-am avut,
nu pentru ceea ce-am pierdut’’.


3.
A ales osteria, după pub: trecuseră anii,
mai bine zis o vinărie de cartier,
,,la Neamţu,’’, sau ,,al Tedesco’’
sau barul San Calisto, cel din
cartierul Trastevere, la un colţ,
unde seara am cinat şi noi,
bând acelaşi vin,
de,,Castelli romani’’,
,,molto fresco’’.

Îşi făcea veacul, iubit de toţi,
la popularul Campo de Fiori,
unde-s cele mai mici preţuri,
iar statuia lui Bruno o poţi
vedea-n piaţa de verdeţuri:
coji de seminţe sau scorii
scuipa de sus Magicianul,
cenuşa i-o luaseră pe roţi
mulţi tineri pe motociclete.
Genio pagano, un’ ed altro.
Un po’ demonico, un po’ scaltro.

Aproape-i casa cu stemă
a curtezanei Vannozza,
(cea care-n secret, ca soţ a
a avut un cardinal spaniol,
e drept disputat cu Giulia,
blonda, de neam, Farnesina)
e-o stradă mică, medievală,
unde greu pătrunde lumina,
dar noaptea devine o sală:
apar Stalicinaia şi Peroni,
(ambii invitaţi de la Mall)
gardaţi de messer Marlboro.

„Iarba verde, verde, de-acas’ ’’;
seringa-i sterilă?omul e sonny?
face cu spray-ul graffiti horror,
apoi citează, nepăsător ,
din ,,Sangue, ferro ed oro’’.

Gregory sau Nunzio,
ştirb, cărunt, neras,
dar cu faţa de adolescent,
pe-aici, bântuie, pierdut:
,,Unde mi-i casa?’’
„Dove my casa’’?


4.
Buzele lui prapline, roşu de roşii de
San Marzano, umede tot timpul de
Ballantaine’s, vor să soarbă, lent,
să-şi amintească gustul laptelui
matern, veritabilul espresso?

Între timp, mărcile de cafea
se schimbară-n râşniţa lumii,
regimurile din Est, la fel,
cafeua Illy învinsese,
năutul comunist şi unii
zic tradiţionala Lavazza,

Nunzio dinăuntru lui Gregory,
sâmburele negru,din miez,
italianul din new-yorkez,
Ulise cu Anchise, poezia, pe umeri.
Chiar dac’n-a fondat niciun oraş legendar,
a dus-o până la capăt, în spate, râzând...
urcând pe Gianicolo, se-ncovoia, tot mai mult,
dar recunoştea de acolo,de sus,iar,
toate turlele Romei şi-acoperişurile iubite,
pe care, ca într-o cantilenă, le enumeri...
,,Aceasta mi-i casa?“ ,,Permesso?’’








Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara