Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
Turnaţi aici! în varianta PNA de Cristian Teodorescu


Opinia publică îl caută la telefon pe procurorul Amărie la PNA. Cel puţin aşa susţine procurorul, să justifice în ochii presei de ce nu-l slăbeşte pe Traian Băsescu. Mai întîi cu dosarul „Flota”, iar mai nou cu Primăria.

Departe de mine gîndul că Primăria Capitalei e populată numai de sfinţi şi de incoruptibili. Dar nici n-am de gînd să mă las prostit de poveştile lui Ion Amărie că opinia publică îi dă telefon indignată de neregulile din Primăria Capitalei. În schimb, opinia publică nu suflă o vorbă despre coţcăriile care se fac în primăriile de sector. Despre astea nu ştie decît presa. Cetăţeanul revoltat de Primăria mare nu se încurcă el cu Vanghelie şi cu alţii de aceeaşi teapă. Cetăţeanul vrea capul lui Băsescu. Aşa că ce poate face Vodă de la PNA decît să dea curs plîngerilor cetăţeneşti?

Vădit lipsit de imaginaţie, mai marele PNA-ului îşi face firma de rîs debitînd asemenea enormităţi. Ce procuror cît de cît serios din România se apucă să spună presei una ca asta?! Denunţul telefonic a ajuns să fie sursa anchetelor acestui presupus Parchet de elită? Nopţile trecute mi s-a furat maşina. Dau telefon la Poliţie. Îmi răspunde o voce amabilă, compătimeşte cu mine, dar înainte de a da maşina în urmărire generală îmi spune să mă duc la Secţia de care aparţin, să dovedesc că maşina e a mea, altfel n-o poate anunţa furată. Adică Poliţia, care se putea convinge sunîndu-mă acasă că nu fac glume iresponsabile – mă gîndeam eu cu mintea mea de păgubaş febril! –, le lasă şi mai mult timp hoţilor să dispară. Mă trimite la Secţie să dovedesc că nu fabulez. Pînă am ajuns la secţie a mai zburat o jumătate de oră. Dar cu mintea de mai tîrziu am acceptat că vocea amabilă avea dreptate. Cu ajutorul telefonului poţi dovedi orice, dîndu-te drept oricine.

Aşa deci, Poliţia de care rîd procurorii că n-o ajută capul, are atîta discernămînt încît să nu se laude că se ia după telefoane, iar crema investigatorilor din România spune că nu mai rezistă presiunii telefonice a opiniei publice!

Mai mult în urma ghionturilor din afara ţării Parchetul Naţional Anticorupţie catadicseşte să se ocupe de scandaluri de corupţie pentru care nu e nevoie de nici un mesaj telefonic din partea cetăţenilor. De trei luni de cînd a izbucnit scandalul Puwak, de pildă, PNA-ul n-a găsit de cuviinţă să se sesizeze decît după ce Hildegard Puwak însăşi a cerut să fie luată la puricat. Cînd a apărut în presă scandalul „Buşteni”, de pe urma căruia a fost demis un funcţionar al guvernului şi şi-a dat demisia, cum şi-a dat-o Şerban Mihăilescu, secretarul general al cabinetului Năstase, parchetul lui Ion Amărie a fost luat ca din somn. Probabil din cauză că n-a primit mesaje telefonice de la cetăţeni indignaţi. Sau din altă parte.

Dar dacă PNA-ul e ocupat pînă peste cap cu dosarul „Flota”, plecat de la Cotroceni, de la comisia care investighează abuzurile în funcţie ale miniştrilor de ieri şi de azi, cînd să mai aibă timp şi de asemenea fleacuri?!!

Parchetul dlui Amărie şi-a propus nobila misiune de a-l aduce silit la cercetări pe primarul Băsescu. Se războieşte în comunicate cu el, în timp ce se luptă şi cu praful de pe dosarul „Flota” în care principalul urmărit e acelaşi Băsescu.

Pentru asta a fost inventat Parchetul lui Ion Amărie? Ca să-l transforme pe Traian Băsescu în infractorul nr. 1 al României? Dar ca să se prefacă acelaşi Parchet, turbat împotriva lui Băsescu, într-o instituţie inocentă care află şi ea că guvernul are probleme de imagine e chiar prea de tot! Şi culmea, acest circ se întîmplă în timp ce Justiţia de la noi vrea, chipurile, să scape de faima ei internaţională că amestecă nepermis legea cu politica. Cînd, mîine, poimîine, Uniunea Europeană îşi încheie raportul despre România, un raport de care depinde dacă vom fi admişi în Uniune în 2007, acest Ion Amărie face jocuri care miros de peste graniţă a comandă politică. Poate că de aproape e mai greu de observat că preşedintele unui partid din opoziţie e tîrît prin anchete cu un an înainte de alegeri. De la distanţă însă asemenea lucruri sar în ochi. În democraţiile normale, Justiţia pîndeşte Puterea, nu face arheologia Opoziţiei, doar, doar i-o găsi boli ruşinoase în trecut.



P.S. Maşina am găsit-o la vreo două străzi de locul unde fusese parcată, cînd m-am întors de la Poliţie.