Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Corespondenţă:
Traian T. Coşovei în epistole inedite de Traian T. Coşovei

Moto: Eu nu scriu scrisori decât foarte rar (deşi ador să le primesc)...
– Traian T. Coşovei

Deţin o fotografie unică (datată 10 oct. 1991) de la o seară dedicată revistei „Contemporanul” (publicaţie plecată de la Iaşi, aşezată şi reaşezată în capitală). Traian T. Coşovei, în ţinută de veritabil junimist prezent la casa Vasile Pogor soarbe cuvintele patetic-profunde ale prozatorului Nicolae Breban (revenit în ţară, după căderea zidului berlinez). Nicolae Breban conferenţia la reluatele „Prelecţiuni ale Junimii” din spaţiul muzeelor literare ieşene. Între cei prezenţi, cufundaţi în reflecţie: profesorii universitari Leonida Maniu, Mandache Leocov, Al. Andriescu, Codruţa Gavril (Antonesei), Codrin Liviu Cuţitaru, Iolanda Vasiliu, prozatorul Corneliu Ştefanache...
Graţie prieteniei pe care poetul Mihai Ursachi mi-a oferit-o începând cu vara anului 1974, la sugestia lui am început un dialog epistolar cu Traian T. Coşovei derulat din 24 ianuarie 1981 până în data de 10 martie 1987...
Reproduc câteva dintre epistolele expediate de Traian, relevante pentru situarea noastră în epocă (erau zorii... „optzecismului”, ai Solidarităţii) mai ales pe fondul... rezistenţei prin cultură pe care încercam să o promovăm, în presa studenţească şi în cele câteva cenacluri literare mai puţin conformiste (Traian la Cenaclul de Luni, eu la „Junimea” ieşeană). Am adnotat succint mesajele inedite (ortografie la zi, corecturi tacite în texte), cu gândul la memoria documentelor şi la semnificaţia lor în timp...
Fugit irreparabile tempus!
Lucian Vasiliu
Iaşi, februarie 2014

*
24 ianuarie 1981
[Bucureşti]

Dragăi domnule Lucian Vasiliu,
Desigur, numele dumneavoastră îmi este cunoscut nu numai din paginile revistelor, ci şi de la prietenul meu Mihai Ursachi cu care am legături mai statornice (fie şi de corespondenţă) în Iaşi.
Mă bucură faptul că vă interesaţi de cărţile mele fie şi pentru faptul că doriţi să le înlocuiţi cu cele „sustrase”. M-ar bucura cu deosebire dacă veţi dori să scrieţi despre aceste cărţi, mai ales că acolo există câteva reviste (şi nu m-aş teme să pomenesc „Dialog”-ul în primul rând) citite în Bucureşti.
De altfel îmi amintesc o masă rotundă- anchetă despre poezia tânără (sau cum doriţi să-i spuneţi) unde semnau diverse articole tinere şi mai puţini tineri (Ursachi, E. Simion) cu reală înţelegere pentru fenomenul poetic tânăr.
M-ar bucura să public (în măsura posibilităţilor) câteva poeme în revista „Dialog”ii pe care aş dori s-o şi pot citi mai frecvent (pentru că este un „obiect” greu de procurat). În acelaşi timp voi putea să vă expediez câte un exemplar din cărţile mele abia în două-trei săptămâni, când urmează să primesc vreo câteva exemplare pe care le-am comandat de mai bine de jumătate de an. În nici un caz nu voi uita să vi le trimit.
Cu aceeaşi scrisoare voi încerca să trimit câteva versuri pe adresa pe care mi-aţi comunicat-o.iii
Până atunci vă urez succese şi inspiraţiune o dată cu cele mai bune urări,
Traian T. Coşovei
24 ianuarie 1981
P.S. În Bucureşti au apărut câteva cărţi ale colegilor noştri de generaţie. Sper că nu aveţi nimic împotrivă să le comunic adresa pentru a vă trimite exemplare din cărţile lor. Se pare că poezia tânără are nevoie şi de o critică tânără...
Vă rog de asemenea să transmiteţi cele mai bune urări domnului Daniel Dimitriu din partea mea.
Traian T. Coşovei

*
[20 februarie 1981
Bucureşti]

Dragă prietene,
Am primit cartea poştală de la tine şi mă bucur că cele două cărţi au ajuns cu bine. Întârzierea cu care le-am trimis s-a datorat dificultăţii de a-mi procura cărţi. Am reuşit totuşi să capăt câteva exemplare astfel încât iam expediat Ninsoarea şi 1, 2, 3 şi domnului Daniel Dimitriu.iv Pe adresa „Convorbirilor literare”. Sper să le primească.
Lui Mihai Ursachi n-am mai reuşit să-i scriu de multă vreme. Speram să-l văd prin Bucureşti mai ales acum când trebuie să aibă loc şedinţa Consiliului Uniunii.
Despre, sau ce scriu: am o carte la „Cartea Românească” pentru 1982 şi încă un volum de versuri pe care aproape l-am terminat şi care se numeşte Poemele siameze.
În acelaşi plic îţi trimit trei texte din volumul de la Cartea Românească. Volumul se numeşte Cruciada întreruptă. Vreau să-i fac o surpriză lui Ursachi astfel încât am trimis şi un text dedicat lui, text la care şi ţin foarte mult. M-ar bucura să apară.
Din colegii noştri de generaţie trebuie să apară acum în primăvară Ion Stratan, Florin Iaru (care va apărea cu o carte cu totul extraordinară, după părerea mea; se numeşte Cântece de trecut strada...) cât şi cei de la Cluj: Marta Petreu şi Ion Mureşan.
În ceea ce îi priveşte pe Stratan şi Iaru (cât şi alţii care sper să apară anul acesta, dar cine ştie când...) le voi da adresa pentru a trimite câte un exemplar.
E bine să strângem relaţiile indiferent de sutele de kilometri care ne despart. Pentru mine e o bucurie să ştiu că am câţiva prieteni la Iaşi chiar dacă îi văd sau aud de ei foarte rar.
În ceea ce priveşte o vizită la Iaşivi e o idee foarte tentantă dar se loveşte de câteva inconvenienţe. În primul rând e greu să scapi de la serviciu. Mircea (Cărtărescu – n.n.) e profesor, Mariana Marin e profesoară navetistă, Florin Iaru e profesor la Galaţi, eu lucrez la Publiturism (am renunţat la învăţământ după câteva luni de experienţă dezamăgitoare), Stratan e student, Elena Ştefoi e profesoară, Al. Muşina e la Braşov, tot profesor, Vişniec nu ştiu nici eu precis pe unde lucrează şi aşa mai departe. Pe urmă intervin dificultăţile „organizatorice” mărunte,dar fără de care e greu să te descurci. Cel mai bine ar fi s-o pornim pe cont propriu dar şi asta presupune să şi ajungem toţi odată. Altfel...
Dar ce-ar fi dacă aţi veni voi aici? Mă gândesc la o chestie organizată de revista „Dialog” sau ceva în colaborare cu „Convorbiri literare”... Poate ar fi posibil. Ce părere ai?
O deplasare a unor tineri poeţi şi critici din Iaşi ar fi o chestie interesantă. Am putea ţine şi o seară de cenaclu împreună. Poate îl convingeţi şi pe Ursachi să vină (el a venit în cenaclu şi a şi citit anul trecut – a fost minunat). Am putea organiza o masă rotundă cu ecouri în presă. Oricum mi se pare mai realizabil.
Dacă sunt şi alte idei care să rezolve chiar venirea noastră la Iaşi e excelent. Mie mi-ar plăcea să revăd Iaşul. Oricum o soluţie trebuie să existe.
Te rog, dacă poţi, să-mi trimiţi „Dialog”- ul. Dacă poţi chiar două numere, să mai dau şi eu mai departe, lui (Nicolae – n.n.) Manolescu, la oameni din cenaclu.
M-ar bucura să-ţi pot trimite şi eu „Convingeri (...comuniste” – n.n., publicaţie studenţească bucureşteană), dar noi nu prea mai colaborăm la revistă şi ultimul număr care (în sfârşit) a apărut e lamentabil. Asta e. Ce să-i faci...
Aştept veşti de la tine şi închei. Cu drag,
Traian T. Coşovei
20 feb. 1981
Bucureşti

*
12 martie (1981)

Dragă Lucian
Am primit scrisoarea ta şi veştile pe care mi le dai m-au bucurat mult. M-am bucurat să te citesc în „Cronica” (revista ieşeană de atunci – n.n.) împreună cu Mihai (Ursachi – n.n.) şi să aflu despre tine în prezentarea lui „don Cezare”vii, în „Luceafărul”. Sper ca acest sprijin să fie eficient în faţa porţilor vreunei edituri pentru că, în rest, sunt sigur că marele talent pe care-l dovedeşti te va ajuta de la sine.
Să ştii că în târgul Bucureştilor se vorbeşte foarte bine de tine şi nu numai în Cenaclul nostru ci şi prin cercurile unor oameni care au puţină legătură cu „tânăra” generaţie. Într-adevăr sunteţi acolo o mână de oameni tari: tu, Antonesei, Lesoviciviii (căruia nu ştiu cum să fac să-i parvină mulţumirea mea pentru o cronică foarte bună pe care mi-a făcut-o). Ar fi excelent dacă ne-aţi vizita. Eventual am face o întâlnire cu Cenaclul de luni, un recital, am mai pune în mişcare amorţeala intelectualicistă şi cioclopedică.
În aceste zile a apărut o pagină întreagă cu cenaclul în „Tribuna României”, revistă care apare în străinătate. E acolo o prezentare, un interviu al lui (Nicolae – n.n.) Manolescu, câteva poezii şde fapt două: (Magdalena – n.n.) Ghica şi (Ion – n.n.) Stratanţ. Urmează să mai apară încă ceva în „Scânteia tineretului”. Lucrurile se pun în mişcare. „Săptămâna” (revista contra... rebelilor – n.n.) `njură, treaba merge înainte.
Îmi pare rău de „cearta” lui don Cezar (Ivănescu – n.n.) cu Mircea (Cărtărescu – n.n.). L-am sfătuit pe Mircea să-i dea o carte pe care am fost s-o şi duc pentru că „războiul” ăsta nu serveşte nimănui. Sper ca lucrurile să se liniştească şi am „lucrat” serios în sensul ăsta.
Mă bucur că poeziile mele vor intra în „Dialog”. Mai ales că una dintre ele e pentru Mihai (Ursachi – n.n.), iar cealaltă reprezintă „atitudinea”, de fapt prietenia mea cu Mircea Cărtărescu.
M-aş bucura dacă ai reuşi să publici ceva despre cartea mea, mai ales că la Iaşi aveţi o grupare poetică tare. (Nichita – n.n.) Danilov a fost bine primit de critică. Din păcate eu nu-l cunosc şi nici n-am reuşit să-mi procur cartea lui s-o citesc, aşa că nu mă pot pronunţa asupra lui. Magda Ghica mi-a zis că o să-ţi trimită cartea, sau ţi-o fi şi trimis-o, pentru că n-am mai văzut-o de bună vreme. Am să-i dau şi lui Ion Stratan adresa să-ţi trimită şi el volumul.
La premiile U.T.C.-ului m-am întâlnit cu dl Daniel Dimitriu care mi-a spus că a primit „noile” cărţi şi că va scrie despre ele. Cum eu îmi procur destul de greu gazetele am să te rog, când va fi cazul şi dacă se poate, să mi le trimiţi şi mie.
Ar fi minunat să putem veni la Iaşi. Poate la primăvară să ne repezim două- trei zile pe la voi. Oricum o să-ţi scriu dacă punem la cale ceva în sensul ăsta.
Prin Bucureşti, ce să-ţi zic, dealu’ valea pline de iezi, grecime înecată şi-o plictiseală întotdeauna proaspăt vopsită.
Ciocnirile bahice devin din ce în ce mai dese. Aprofundăm chestiunea. Din când în când: mici agitaţiuni produse în jurul a nimeni nu ştie ce. Aerul blând, dar nestătătoriu. Frumoase zile!
Cu aceeaşi consideraţiuni, mă pregătesc să închei epistola mea urându-ţi toate cele bune.
Cu drag,
Traian T. Coşovei

*
21 martie 1981

Dragă Lucian,
Îţi mulţumesc pentru DIALOG. L-am primit o dată cu scrisoarea ta. Excelente cronicile tale la Brumaru, Danilov şi Vişniec. În special cea la Brumaru. Ai acolo o afirmaţie care mi-a plăcut foarte mult: „Umilinţa este exponenta calofiliei”. Se leagă de minune cu câteva biete lucruri la care meditez şi eu de o vreme încoace.
Interesante mi s-au părut şi recenziile lui Antonesei. Aştept cu nerăbdare recenziile la „1,2,3 sau...”
Cu aceeaşi nerăbdare voi cumpăra „Convorbirile”, dar sper să-mi „salvezi” şi tu un exemplar. Pe aici ziarele ajung greu şi se termină atât de repede încât te întrebi cine dracu’ citeşte atât în nemernicul ăsta de târg al Bucureştilor.
Cât priveşte versurile din DIALOG, te rog să nu-i spui încă nimic lui Mihai (Ursachi – n.n.). Vreau să-i fac o surpriză, deşi el ştie poemul respectiv, ba are chiar un exemplar...
De prin târg, ce să-ţi mai spun. O vreme îngrozitoare, ceţuri, aburi (ai alcoolului), fumuri (ale deşertăciunii), numai bucata aia de primăvară pe ca-re-o tot udăm cu lacrimi amare nu mai înverzeşte odată.
Ah, să nu uit. Am dat adresa ta unui bun amic ce a reuşit să debuteze de curând. Spun „a reuşit să debuteze” de parcă aş spune „a reuşit să escaladeze zidul Berlinului”. Grea întreprindere debutul ăsta. Ei bine, omul nostru a debutat, e teafăr, lucid, încă îşi recunoaşte prietenii, are poftă de mâncare şi se numeşte Bogdan Negru. Cartea lui (scrisă încă din anii dulci ai studenţiei) are grosimea unei frunze pusă la presat (expresia „lamă de ras” e vetustă) şi e scrisă într-un stil ce pare a ignora cursul actual al poeziei. Şcoală imagistă nedigerată şi bacovianism psychedelic. Citind- o însă de mai multe ori (şi gândindumă la vremea debusolărilor studenţeşti) mi-am zis că broşura nu e de tot rea, astfel încât i-am dat omului adresa ta. E un om de bine.
M-ar bucura foarte mult să ne vedem într-un fel sau altul. Să vină primăvara şi... Poate reuşim (sau reuşiţi) o deplasare prin recent înfiinţatul cenaclu al UTC-ului care promite şi astfel de acţiuni (deplasări, excursii, tabere de creaţie etc.). Voi încerca să vorbesc cu Ion Cristoiu. Poate are vreo idee constructivă în această problemă ce nu suferă amânare.
Să ştii că i-am spus Magdei să-ţi trimită cartea şi mi-a zis că ţi-o trimite. Ba chiar mi-a spus că ţi-o trimite de vreo trei ori. E puţin amorezată, înţelege-o! O văd luni la Cenaclul de Luni unde voi citi şi eu (prima dată anul acesta) şi-i voi scrie cu fierul înroşit (simplă metaforă) pe manşetă ca să nu uite.
Cât priveşte cartea lui Stratan, obiectul încă nu a apărut, dar îndată ce apare ţi-o va trimite. Voi vorbi cu el. Sunt sigur că-i va face plăcere.
Mircea Cărtărescu îţi transmite complimente. Ieri, când l-am văzut, primise şi el DIALOG-ul şi râdeam de nota aceea care se cheamă „Caleidoscop”, semnată de Dr. Jekyll &Mr. Hyde unde îi luaţi pe ăia de la „Săptămâna” la mişto. Am vrut să facem o Revistă a revistelor unde să cităm chestia, dar ăia de la „Scânteia tineretului” n-au vrut. Păcat.
Văd că ai veşti bune cu debutul tău. Nu înţeleg cum adică din 1000 de versuri ţi-au vizat doar 700? Cum adică?
Oricum, dacă ieşi în vara asta e OK. O să-ţi facem reclamă prin târg, deşi, îţi spun (şi nu vreau şi nici nu e cazul să te flatez) eşti considerat ca unul dintre cei mai buni de la Iaşi. Iar „stilul” tău mi se pare mult mai apropiat de noi decât ceea ce face Danilov, de exemplu (deşi el e un poet foarte bun). E vorba de afinităţi, de viziune oarecum comună, de o structură ce ne apropie aşa cum şi eu sunt apropiat prin structură de Florin Iaru (care va ieşi în primăvară cu o carte zdrobet), de Mircea Cărtărescu, de Stratan, de Magda (Ghica, Magdalena Cârneci – n.n.) ş.a.m.d. cu toate că scriem total diferit.
Acestea fiind (de mult) spuse, mă pregătesc pentru ca să închei urându-ţi numai de bine, inspiraţiune divină şi astenie de primăvară cât mai suportabilă. Cu drag,
Traian T. Coşovei

P.S. O veste bună: am fost primit membru în Uniunea Scriitorilor. Aştept noi veşti de la tine. Complimente lui Mihai (Ursachi – n.n.); i-am scris acu’ o săptămână-două, dar n-am primit răspuns.

*
12 aprilie 1981
Dragă Lucian
Am primit chiar azi (duminică) dimineaţă scrisoarea ta şi mă grăbesc să-ţi răspund, mai ales că la cealaltă epistolă a ta n-am apucat s-o fac.
Am şi vorbit la telefon cu dl (Nicolae – n.n.) Manolescu şi i-am spus că veniţi în Bucureşti pe 20 aprilie şi că ne vizitaţi la Cenaclu. Am aranjat să decalăm programul astfel încât Lunea aceea să fie numai a voastră.
De îndată ce se întorc „băieţii” de la Sighişoara, unde e un fel de întâlnire cu Echinox-ul, recitaluri etc. (eu n-am putut să mă duc din tradiţionale motive financiare) o să vorbesc şi cu ei să vină cât mai multă lume (lume „bună”, dacă se poate) şi să iasă o întâlnire bine pregătită.
Mă bucur că ai fost selecţionat la „Albatros”, deşi cred că meritai mai mult, ca şi alţi colegi de-ai noştri: Alex. Muşina, Romulus Bucur (asta ca să dau doar câteva nume de oameni care ar trebui să aibă deja cărţile în tipar şi totuşi stau pe loc din cauza „concursurilor” de debut).
Îmi pare bine, de asemenea, că recenziile la cărţile noastre vor apărea – totuşi – aşa cum îmi spui în scrisoare, în „Convorbirile literare” din aprilie.
În numărul din martie am văzut ceva despre Magdalena Ghica. De asemenea, aştept să apară DIALOG-ul. Te rog să-mi trimiţi şi mie câteva exemplare (2-3, dacă se poate) din fiecare. Cred că şi Mircea (Cărtărescu – n.n.) se va bucura foarte mult. Când se întoarce de la Sighişoara am să-i spun.
Azi e cam duminică şi duminica Bucureştiul e un oraş mort. Nu vezi lumini, n-auzi cântări de baluri. Lumea stă la reveneală ori sub asuprirea şpriţului, pe la vreo terasă de pierdere.
Numărul din DIALOG pe care mi l-ai trimis mai de mult este excelent. Am vrut să-i fac o „revista revistelor” dar cei de la Scânteia Literară, cu toate că şi acolo e mafie, cosa nostra, klu klux clan, brigade rose, septembrie negru etc., o.e.p., ş.a.m.d.
Acestea fiind (de mult) spuse, închei cu cele mai bune urări şi să ne vedem cât mai repede în timpul vieţii noastre, iar nu în timpul vieţii altora. Cu drag,
Traian T. Coşovei

*
6 mai 1981
Bucureşti

Dragă Lucian
Te rog să mă scuzi pentru întârzierea cu care îţi scriu. Am primit exemplarele din CONVORBIRI LITERARE şi cronica ta la „1,2,3 sau...” mi s-a părut excelentă.
O analiză critică făcută de un poet cu mare putere de pătrundere în „miezul” mecanismului liric. Nu-mi place să fiu flateur, dar trebuie să-ţi spun că o consider una dintre cele mai atente şi interesante (sub aspectul „descoperirilor” şi intuiţiilor) cronici la cartea mea. Voi afirma asta şi public, cât de curând.
I-am decupat şi lui Mircea [;Cărtărescu – n.n.] (de fapt, până la urmă i-am dat tot exemplarul) cronica luiix şi a fost încântat, mai ales că voi sunteţi cam singurii oameni care aveţi curajul (vai, uneori se pune şi problema curajului unei opinii juste, obiective!) să scrieţi despre cartea lui fără să vă temeţi că vă-njură „Săptămâna”.
Mi-a scris Liviu Antonesei şi, răspunzându-i, i-am comunicat câteva ecouri la „vizita” voastră la Cenaclu, ecouri foarte pozitive. Îţi sugerez ceea ce i-am sugerat şi lui, anume să-i trimiţi lui (Nicolae – n.n.) Manolescu textele citite (poate şi altele) pentru a-şi face o părere. Cred că ar fi un gest frumos.
Cum îţi spuneam, recitalul vostru a fost excelent. Şi opiniile ulterioare, particulare, exprimau acelaşi lucru. De aceea mă nedumereşte faptul că te-am simţit puţin dezamăgit. Sau poate că nu este decât o părere de-a mea.
În ceea ce mă priveşte, îţi spun că a fost una dintre serile reuşite ale acestui Cenaclu. Cât priveşte discuţia la „amănunt”, comentariul „pe text”, asta face parte din stilul de lucru al Cenaclului de Luni, unde se discută efectiv poezie, iar nu conjunctura ce o produce. Numai aşa ai cu adevărat ceva de câştigat.
Poemul lui Antonesei a stârnit comentarii mai „furtunoase” pentru că fiecare ar fi dorit să-i dea o interpretare proprie şi poemul se preta la analiză şi interpretare. Şi mie mi s-a părut foarte interesant.
Cât priveşte poezia ta, într-adevăr tu ne eşti cel mai apropiat ca formulă poetică, ca dimensiune şi arie emoţională. Aici poate că ai fost „dezavantajat” (dacă se poate spune astfel) în sensul că ai trecut mai uşor „pragul” Cenaclului şi ai părut unul de-ai noştri, mai familiarizat cu noi şi mai familiar nouă. Dar asta nu înseamnă nicidecum că poezia ta nu a stârnit ecourile cele mai favorabile.
Dacă a existat o ezitare a ta, ori dacă ai fost dezamăgit, te rog renunţă la orice susceptibilităţix pentru că nu au nici un rost. Ai fost şi aţi fost foarte bine primiţi pentru că şi poeziile pe care le-aţi citit erau bune.
Aştept cu nerăbdare „Dialog”-ul şi sper să am cât mai curând veşti de la tine.
Încă o dată, felicitări şi mulţumiri pentru excelenta cronică la „1,2,3 sau...” Cred că aş putea să-ţi spun acelaşi lucru şi din partea lui Mircea (Cărtărescu – n.n.).
Cu drag,
Traian

NOTE
i Epistola este dactilografiată, pe hârtie galbenă, semnată cu o carioca portocalie.
ii Din anul 1977 eram redactor al revistei studenţeşti „Dialog”. Al. Călinescu (profesorul şi criticul literar coordonator) mă debutase cu zece poeme în nr. 57, febr.-martie 1977.
iii Mesajele sunt expediate pe adresa: Domnului Lucian Vasiliu/ Muzeul de literatură al Moldovei/ – Casa „Vasile Pogor” –/ Str. I.C. Frimu, Nr. 4/ IA?I/ 6600.
iv Daniel Dimitriu coordona, din partea filialei Iaşi a USR, precum şi a redacţiei revistei „Convorbiri literare” cenaclul „Junimea”, de la Muzeul „Vasile Pogor”, refondat în 1975... Revenit în Iaşi după satisfacerea stagiului militar, în primăvara anului 1976 deveneam... junimist (alături de criticul literar Daniel Dimitriu şi de prozatorul Constantin Parascan, de alţi tineri entuziaşti).
v Mihai Ursachi era ales în Consiliul U.S.R. Singurul din această parte de ţară (aveam să o păţesc şi eu, după 1989, proaspăt primit în Uniunea Scriitorilor şi ales prin vot secret în Comitetul Director, la Bucureşti). În toamna anului 1981 opta pentru aşezarea în S.U.A. Va reveni în România în 1990, ca director al Teatrului Naţional din Iaşi şi preşedinte al Alianţei Civice, filiala Iaşi.
vi Va reuşi să ne adune la Iaşi criticul literar Laurenţiu Ulici, la Congresul Naţional de Poezie (18-20 oct. 1978), invitându-ne, pe cei 16 tineri poeţi convocaţi, să citim câte un poem (la vociferările unor consacraţi prezenţi în Aula „Eminescu” a Bibliotecii Fundaţiilor Regale, Laurenţiu Ulici a replicat: „Nu le luaţi acestor copii şansa unică de a citi în faţa Dumneavoastră aceste poeme!”). Cei 16 au fost: Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Radu Călin Cristea, Emil Hurezeanu, Florin Iaru, Ştefan Mitroi, Ioan Moldovan, Viorel Mureşan, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ion Stratan, Elena Ştefoi, Lucian Vasiliu, Călin Vlasie şi Matei Vişniec.
vii Cezar Ivănescu, în revista „Luceafărul”, Bucureşti, nr. 10 (984), 7 martie 1981. Va interveni decisiv în presă pentru deblocarea volumului meu de debut (Mona-Monada, Editura „Junimea”).
viiiMircea Doru Lesovici, talentat critic literar, decedat prematur (n. 7 mai 1955 – m. 27 iulie 1998). A fost în echipa noastră, coleg de redacţie la revista „Dialog”, împreună cu Ioan Holban, Mihai Dinu Gheorghiu, Andrei Corbea-Hoişie, Florin Platon, George Bădărău ş.a.
ix Cronica mea la volumul de debut al lui Mircea Cărtărescu (Faruri, vitrine, fotografii), apărea grupată cu textul dedicat volumului lui Traian T. Coşovei (1,2,3 sau...) în „Convorbiri literare”, nr. 4, aprilie 1981.
x Eram dezolat că Nicolae Manolescu, pe care îl întâlnisem dimineaţa, toţi cei trei moldavi ieşeni, pe treptele scărilor de la Casa Scânteii, seara nu a mai putut ajunge la cenaclu. Am citit ceva improvizat, nervos, şi nu ce îmi pregătisem în desaga lirică de acasă, pe îndelete... Nu constatam prima oară că eram nemulţumit de mine însumi.



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara