Un cotidian francez reaminteşte ultimele cuvinte ale marelui eseist francez Albert Béguin, pe patul de moarte: „Traduire, traduire!” Se ştie că aceasta nu era şi părerea lui Kogălniceanu, care susţinea că „traducerile nu fac o literatură”. Citatul din cotidianul francez e prilejuit de o nouă traducere în franceză a Bibliei. Autorul articolului reaminteşte faptul că traducerea Bibliei a avut mai mereu consecinţe culturale enorme. Reforma din secolul XVI a permis accesul la Cuvântul Domnului a unui tot mai mare număr de fideli. Traducerea lui Luther a fost punctul de plecare pentru germana modernă. Tot aşa cum, un secol mai târziu, versiunea engleză a lui King James a fost esenţială pentru limba engleză. Iar la noi, apar tot atunci, primele tipărituri ale textelor biblice şi care sunt considerate începutul culturii române scrise. 70 de specialişti au lucrat câţiva ani la traducerea franceză actuală. Problema lor a fost să dea limbii Bibliei un caracter cât mai accesibil fidelilor, fără a sacrifica totuşi exigenţele ştiinţifice ale traducerii. Limba liturghiei trebuie adaptată necontenit urechilor celor cărora li se adresează.