Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

întoarcerea la cărţi:
Tot despre „Regele prozatorilor“ de Mihai Zamfir

Cînd Michel Tournier a debutat, cînd a scris apoi capodopera Regele arinilor, la începutul deceniului opt, nu se mai vorbea în Franţa decît despre le nouveau roman, despre romanul care nu era roman, ci receptacul permisiv pentru toate fanteziile, pentru toate extravaganţele textuale. Ce putem spune astăzi pe marginea acelei pasagere maladii literare? Cititorii citeau sau nu romanele, publicul era sau nu curios, dar criticii la modă le sorbeau cu nesaţ şi le închinau osanale.

Reputaţiile lui Alain Robbe-Grillet, Claude Simon, Nathalie Sarraute, Marguerite Duras, J.M. Le Clezio au fost construite de critica snobă şi de mandarinii culturali. Să adăugăm însă că nici romanele lui Tournier nu reprezentau lecturi facile şi că un efort era totuşi necesar pentru a lua în stăpînire lumea propusă de autor. Aceste romane presupun o minimă informaţie culturală pe care lectorul trecut prin gimnaziu o posedă în general. Vineri, romanul de debut, povestea aventura omului aflat singur în mijlocul naturii, obligat nu doar să refacă pe cont propriu ciclul civilizaţional, ci şi să experimenteze ciudatele forme ale materiei şi ale pămîntului.

Regele arinilor se petrecea oarecum în zilele noastre, în timpul ultimului război mondial. Banala aventură a unui soldat francez căzut prizonier şi trimis în Germania oferea însă romancierului prilejul de a relata fantastica aventură a eroului său, transformat din învins în învingător; se desena un portret fascinant al Germaniei dintotdeauna, al istoriei, culturii şi specificului ei uman. Cum s-a metamorfozat un umil prizonier francez într-un fel de căpcăun, de fiinţă fără scrupule şi fără milă? Aflăm din roman! Titlul acestuia, împrumutat versurilor lui Goethe din balada Der Erlkönig, ne orientează doar aparent lectura: Germania din timpul războiului descrisă în carte nu mai are nimic goetheean.

Romanul Gaspar, Melchior şi Balthazar coboară în timpurile biblice. Fiecare dintre cei trei regi magi, cărora li se adaugă un ciudat al patrulea mag, reface civilizaţii imaginare din Africa, Orientul Mijlociu, Mesopotamia, ţărmurile Mediteranei. Aparentă reconstituire istorică, avînd personaje desprinse din Biblie, romanul este în realitate o poveste minunată, din care aflăm mai degrabă cum receptează legenda europenii din secolul XX. Ca şi în Vineri, autorul ne arată că, faţă de omul contemporan, omul de acum două mii sau de acum cîteva sute de ani nu sa schimbat cu nimic.

Reţeta romanelor tourniene pare simplă, dar e de fapt complexă şi necesită geniu; prozatorul pune în scenă mituri eterne ale umanităţii, refugiate în legende străvechi şi în cărţi uitate, apoi le reactualizează discret. Cum? Dovedind că miturile n-au dispărut niciodată, ci s-au metamorfozat în variante tot mai subtile, tot mai greu de identificat. Rămîne ca autorul să fie destul de perspicace pentru a le recunoaşte sub formele lor din secolul XX, transformîndu-le apoi în naraţiuni contemporane. Cu condiţia, bineînţeles, ca autorul să aibă şi talent. Aparent modesta sa doleanţă, formulată încă din momentul cînd a devenit romancier, s-a realizat din plin: Tournier spunea că el caută, ca prozator, legătura dintre filosofie şi literatură.

Recunoaşterile şi preţuirea de care s-au bucurat prozele lui Tournier iau iritat pe romancierii „noilor valuri”. Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze sau Premiul Goncourt semnalau oricum ceva excepţional; şi atunci autorii de romane- şaradă, împreună cu criticii care îi cultivau, s-au grăbit să vadă în Tournier un tradiţionalist desuet. În campaniile anti-Tournier, tenorul acestei trupe s-a dovedit a fi Robbe-Grillet, vedeta romanelor descriptive de obiecte şi a filmelor destinate cinematecilor.

Acuzaţiilor de anti-modernism şi de desuetudine, Tournier le-a răspuns global cu o frază rămasă celebră: „Diferenţa dintre noi este că, spre deosebire de dumneavoastră, eu am ceva de comunicat cititorilor mei”.

Ceva important şi care să fie receptat cu bucurie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara