Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Tortionari limbii de Tudorel Urian


În pofida ameninţărilor şi amenzilor venite de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, procesul de stâlcire a limbii române prin intermediul mass-media continuă cu frenezie. Nu este seară lăsată de la Dumnezeu în care, mânuind telecomanda televizorului, să nu dai peste veşnicii Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuţeanu, Irinel Columbeanu, George Copos, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Lorin Fortuna, Mircea Badea, Oana Zăvoranu şi alţi campioni ai agramatismului şi ai lipsei de logică, maeştri ai anacolutului şi ai folosirii improprii a termenilor, atleţi ai trivialităţii, ai prostului gust şi ai expresivităţii involuntare. Ei sunt răsfăţaţii televiziunilor şi ai presei scrise, la orice oră din zi şi din noapte sunt dispuşi să îşi dea cu părerea despre oricine şi orice. Competenţele lor nu au limite, iar publicul îi adoră. Televiziunile, tabloidele, revistele glossy ne ţin permanent la curent cu vorbele şi faptele acestor bravi contemporani ai noştri: ştim ce mănâncă la micul dejun şi cu cine se culcă, unde îşi petrec vacanţele şi cum se numeşte animalul lor preferat, ce maşini conduc şi de ce sex vor fi viitorii lor copii. Echipe întregi de paparazzi şi experţi în privitul pe gaura cheii lucrează non-stop, pentru a-i surprinde în ipostazele cele mai intime şi pentru a ne aduce, cu o clipă mai devreme, vestea care ne va face să visăm şi ne va umple sufletele de bucurie. Este o şansă pentru noi să fim contemporanii acestor oameni, să le putem sorbi în fiecare seară vorbele înţelepte şi să ne îmbogăţim în permanenţă expresivitatea limbajului, din nesecatul izvor al înţelepciunii lor. Modeşti şi competenţi, ei au infinită răbdare să-şi dea cu părerea, în faţa camerelor de filmat, şi să ne explice cu duhul blândeţii toate tainele prezentului. Oripilante şi fascinante în acelaşi timp, asemenea apariţii m-au lăsat nu de puţine ori paralizat în faţa micului ecran, incapabil să schimb canalul şi să mă rup de hipnoza agramată şi ilogică la care erau supuşi ochii mei.
Fire mai pragmatică, Radu Paraschivescu a pus mâna pe un pix şi a notat cele mai haioase perle ale tranziţiei. O primă recoltă a devenit substanţa volumului Fie-ne tranziţia uşoară. Culegere de perle româneşti, tipărit de Humanitas şi vândut în câteva zeci de mii de exemplare. Cum schingiuitorii limbii române nu trag chiulul, antologatorul a revenit, după numai câteva luni, cu o colecţie proaspătă, Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie. Eroii au rămas cam aceiaşi, semn că gusturile publicului de la noi nu s-au schimbat, iar panseurile lor nu dezamăgesc nici de această dată. Citindu-le (N.B. - într-o carte publicată de o editură foarte serioasă precum Humanitas) îţi vine să râzi şi nu prea. Este incredibil la ce bombardamente de imbecililtate şi tâmpenie patentată este supusă, seară de seară, populaţia României de către mass-media. Verba volant, scripta manent. Privite retrospectiv, toate aceste "reflecţii" peste care toată lumea a trecut cu nonşalanţă în momentul în care au fost rostite, chiar sunt în măsură să dea dureri de cap.
Radu Paraschivescu împarte tematic perlele tranziţiei. Domeniile în care se exercită geniul retoric al "comunicatorilor" sunt: administraţie, afaceri, finanţe; cultură; dragoste, sex, căsătorie, familie; filozofie şi religie; fotbal; justiţie şi viaţă socială; media; muzică şi texte muzicale; politică; sănătate, medicină, igienă; varii. La fel ca în cazul volumului precedent, ultima secţiune, Jos pălăria!, este rezervată exemplelor pozitive, formulărilor cu adevărat inspirate. O altă modalitate de a împărţi materialul putea să fie cea în funcţie de tipurile de greşeli (beţie de cuvinte, agramatism crunt, anacolut, neologisme folosite impropriu, înlocuirea unui cuvânt cu paronimul său ş.a.m.d.). Cu siguranţă, o astfel de prezentare ar fi fost justificată de un eventual scop educativ, or, cartea lui Radu Paraschivescu îşi propune în primul rând să amuze. De aceea, tipul de organizare a volumului ales de autor (după modelul culegerilor de anecdote) este cât se poate de potrivit.
La o carte precum Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie, exemplele fac toţi banii. Voi oferi câteva dintre cele mai amuzante încercând să descifrez, în cazul fiecăruia, unde se află defecţiunea logică sau semantică.
Un maestru al beţiei de cuvinte este Lorin Fortuna. Textele sale ininteligibile revin periodic de-a lungul volumului, precum refrenul în cântece. Totul este o păsărească paranormală fără cap şi coadă, în care cuvintele se repetă de mai multe ori în aceeaşi frază ca în bolborosirea unei incantaţii: "Corneliu Zelea Codreanu a deţinut rangul cosmic de Adorat (Preasfânt sau Arhanghel) atunci când a fost asasinat, iar în prezent deţine rangul de Zeu al Poporului Român, în cadrul Lumii Planetare Superioare (Rai, Paradis). Horia Sima a fost şerpilian-luciferic în momentul încetării sale din viaţa fizică şi în prezent nu mai există ca fiinţă omenescă, la fel ca toate fiinţele omeneşti luciferice care au populat Lumile luciferice ale Planetei Terra". Toate citatele din Lorin Fortuna (deloc puţine) se înscriu în aceiaşi parametri de precizie şi claritate. Mă întreb care este rating-ul emisiunilor sale de televiziune, dar, cu siguranţă, este unul semnificativ, pentru că altminteri ar fi scos din grila de programe, ca atâtea emisiuni de cultură. Partea mai tristă este că, în 20 decembrie 1989, la Timişoara, acest Lorin Fortuna a fost unul dintre primii revoluţionari care au vorbit mulţimii din balconul operei. Toată lumea l-a perceput atunci ca pe un simbol al revoluţiei, iar discursul său nu-i trăda încă vastele competenţe şerpilian-luciferice.
Un personaj foarte prezent în ultima vreme pe posturile de televiziune este Vasile Turcu. Dacă mai este cineva care nu ştie, Vasile Turcu este personajul cu figură de asiatic şi accent moldovenesc, al cărui nume este însoţit de obicei de precizarea "finanţator al clubului de fotbal Dinamo". Mai nou, s-a transformat într-un fel de purtător de cuvânt al echipei. Apare la talk-show-uri, vorbeşte despre strategii, face judecăţi morale şi tehnice. Ce are calitatea de finanţator cu toate astea nu contează şi nici nu ne-ar interesa dacă micuţul expert nu s-ar deda la un permanent blat cu limba română. Omul schilodeşte limba chiar şi atunci când vrea să pară elevat şi plin respect: "Domnul profesor Rednic a intrat deja în eforia meciului cu Beşiktaş" rosteşte cu aplomb finanţatorul uitând să precizeze dacă este vorba de Eforie Nord sau de Eforia Sud. Probabil că în locul cuvântului eforia ar fi dorit să utilizeze paronimul acestuia, euforia, dar chiar făcând această înlocuire propoziţia nu devine mult mai clară. Nu ştiu cât se pricepe domnul Turcu la finanţe, dar în materie de limbă română sigur e nul, dovadă şi următoarea frază în care cuvântul "anticipat" se potriveşte ca nuca în perete: "Vreau să-i mulţumesc anticipat preşedintelui Nicolae Badea pentru cele declarate mai devreme la conferinţa de presă". Pe aceeaşi logică (de finanţator) merge şi Gigi Becali: "Ce a făcut Ganea aseară este inadmisibil. Ganea a făcut o jertfă pentru fotbalul românesc". E bine că în fotbal toată lumea vorbeşte aceeaşi limbă, chiar dacă ea nu este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naşte monştri. Ea vine de la un comentator cu pretenţii, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci şi patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Şerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu înseamnă că Mureşan n-a fost transferat de la Mobila Sovata".
Parlamentarul PRM Lucian Bolcaş este un fanatic al democraţiei. Chiar dacă partidul său mai dă uneori semne că este încercat de nostalgii totalitare, domnul Bolcaş crede cu tărie în puterea votului, fie el democratic sau... totalitar(?). Crede chiar că numai votul este în măsură să valideze adevărul: "Adevărurile trebuie spuse, chiar dacă nu sunt întotdeauna validate printr-un vot democratic sau dictatorial".
Nici lumea muzicii nu duce lipsă de înţelepţi. Interpreta de muzică populară Ionela Prodan face filozofie cum făcea Monsieur Jourdain proză. În preajma ei parcă se simte răsuflarea lui Kant: "Când ţin microfonul în mână, îl am pe Dumnezeu deasupra capului".
Şi pentru că tot a fost eliberat Miron Cozma zilele trecute, am să pun punct cu o cugetare a acestuia de o logică impecabilă. Este inutil să spun că ea face parte din secţiunea Jos pălăria!: "Am fost acuzat de subminarea regimului Iliescu şi nu înţeleg de ce regimul Constantinescu m-a arestat, în loc să mă felicite".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara