Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Filmului:
Tintin se întoarce... din America de Angelo Mitchievici

Aventurile lui Tintin: Secretul Unicornului

(The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, 2011)


Regia: Steven Speilberg.
Cu: Jame Bell, Andy Serkis, Daniel Craig.
Genul filmului: Animaţie, Aventuri, Familie, Mister.
Durata: 106 minute.
Premiera în România: 28.10.2011.
Produs de: Amblin Entertainment.
Distribuit în România de: Inter- ComFilm Distribution.

Tintin este memorabilul personaj al desenatorului Hergé, epitomizând însuşi spiritul aventurii, al aventurii de dragul aventurii, deşi nu toate întreprinderile aventuroase ale lui Tintin erau lipsite de un substrat profund.

Personajul îşi începea existenţa pe data de 10 ianuarie 1929, în Belgia, în suplimentul pentru tineret al cotidianului Le Vingtième Siècle. Tintin este şi el cuprins de febra jurnalismului, este reporter, iar ceea ce un reporter are în comun cu un scriitor iese numaidecât la suprafaţă: amândoi vânează, înainte de toate, o poveste. Iar Tintin face parte întotdeauna din această poveste, el o scrie nu numai din informaţia culeasă de pe teren, ca orice reporter, ci din experienţa aventurii, din felul în care o trăieşte. Iar ca povestea să merite să fie spusă ea trebuie să conţină un mister care-şi caută dezlegarea. În genere, acest gen de figuri au un mic univers familiar, indiferent cât de mult călătoresc – şi noi odată cu ele – există micul lor loc de refugiu, un propriu al lor. De la înfăţişarea de băienţandru aventura împrumută caracterul ei tineresc, ca în Doi ani de vacanţă al lui Jules Verne. Alături de Tintin se află un căţel alb numit Milou, deşi în film apare cu numele de Snowy, şi e aproape de neconceput pentru cei care au urmărit banda desenată a lui Hergé să-i separe pe cei doi prieteni. În universul lui Tintin este mereu o lupă, lupa nu măreşte doar obiecte, ci şi spaţiul în care se desfăşoară acţiunea, spaţiul planetar pe care aleargă neobosit Tintin.
Ceea ce mai are Tintin este acest apetit nemăsurat pentru călătorie. Aventura înseamnă să pleci de acasă, iar Tintin este un homo viator. Nu există loc în care să nu poată ajunge, destinaţiile cele mai dificile apar deodată în vizorul său şi astfel Tintin ne duce acolo unde ai visat că poţi ajunge doar cu atlasul geografic în mână. Spre exemplu, U.R.S.S.. – nu e cazul episodului de faţă, dar unul dintre cele mai spectaculoase episoade din aventurile lui Tintin este şi vizita pe care o face la Moscova. Acolo Tintin descoperă că realitatea sovietică este alta decât cea pe care o promovează asiduu aparatul de propagandă, iar Tintin străbate în viteză acest vast teritoriu, urmărit de poliţia secretă sovietică, de care reuşeşte să scape. Nu există loc inaccesbil în această lume pentru Tintin, ingeniozitatea sa este inepuizabilă. Tintin are o minte ascuţită pusă în serviciul aventurii care urmează să se transforme în literă tipărită. Tintin îşi pune inteligenţa şi devotamentul în slujba adevărului, devine expresia unei meserii periculoase, eroul unei ştiri rare, dar şi al unei glume bune sau a unui truc reuşit pentru că Tintin ştie să fie şi „malin”. Ce mai are Tintin? Un smoc de păr rebel, semnul indelebil al unei vârste care se vrea fixată deplin în personaj: adolescenţa. Tintin este uşor de confundat cu un adolescent, deşi este probabil trecut de douăzeci de ani. Ceva copilăresc este imprimat în fiinţa lui şi chiar atunci când dă pumni – deh, meserie periculoasă cea de ziarist! –, virilitatea sa are acest adagiu al adolescenţei. Odată pornite, aventurile se înlănţuie spectaculos, se trece de la o situaţie la alta, disperarea urmează succesului relativ şi invers, asemeni unei trânte, unde când un combatant este deasupra când celălalt. De data aceasta, povestea ne plasează într-o aventură cu piraţi, şi o comoară pe care o caută Tintin pe urma unui mesaj secret alcătuit din trei bucăţi plasate fiecare în câte o machetă a unei corăbii. La concurenţă cu versatilul Rackham, Căpitanul Haddock este un beţivan în care zace ascunsă o moştenire de curaj şi onestitate. Piratul are ceva de Rasputin, ceea ce rimează cu povestea pe jumătate orientală a căutării mesajelor secrete. Căpitanul are nasul mare şi ochii mici, figură de rusnac îndrăgostit de sticlă, jovial, chiar bonom, dar indolent. Există un alt cuplu degeminat, foarte comic, al agenţilor FBI, Thompson şi Thompson, care acompaniază discret aventurile eroului principal.
Sub toate aceste chipuri şi temperamente se află însă şi imaginaţia sclipitoare a lui Spielberg. Ca şi caricatura, desenul animat poate merge în direcţia unor exagerări, ce-i drept mai discrete, prin care o serie de trăsături sunt accentuate. Filmul reuşeşte să construiască în faţa noastră personajul cu habitudinile lui, cu gesticulaţia lui, cu mimica lui, iar Spielberg, părintele adoptiv al lui Tintin, dar autenticul tată al lui E.T., ştie să dea glas acelor voci interioare care cheamă la ele întregul farmec nealterat al copilăriei. Spielberg este un regizor care ştie să se joace, iar filmul o dovedeşte cu prisosinţă. De unele jucării, ca şi de unii eroi, nu te desparţi niciodată. Într-un fel, Tintin păstrează cu el o comoară nepreţuită, cea a copilăriei noastre sau a altor copilării, iar această comoară poţi s-o redescoperi oricând, ea nu se epuizează niciodată.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara