Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
tema lunii: exerciţii de trecut - Sergiu Mandinescu de ---

AMIN (Reeducare)

De-aş avea o pană de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi scriu amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.

Era o noapte jefuită de stele...
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate,
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.

Când, deodată, din mijlocul nostru
Izbucni, ca o flacără neagră, ura.
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă –
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.

Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii ardeau pe ruguri de ger...

Atât de cumplite au fost suferinţele,
Atât de năprasnică urgia,
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile,
Alţii şi-au pierdut veşnicia.

Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate.
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.

Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc.
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc,
Asemenea lui, aşijderea ţie,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.

Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin.
Aştept îngerul zorilor,
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin!

Pite;ti, decembrie 1949


SUFLET DE CĂLĂU

Nimic sonor –
neant integru;
în cap, păun multicolor,
în suflet ura, taur negru!

Pantere mari de înnoptare
şi tigri galbeni în amurg.
Pitoni cu trupuri care curg
pândesc în mijloc de cărare.

Sub umbrare de tăceri
Şi-n beznele interioare
în vasta junglă, numai fiare,
iar omul, omul, nicăieri!


ŞI AZI CA IERI...

Şi azi ca ieri dăm chiot de alarmă,
Dar nu ne-aud îndepărtaţii semeni.
Cezarii au uitat de plug şi armă,
Cato e mort, iar Scaevola deasemeni.

Ei nu ne-aud, dar zariştile ard!
Un nou Atila spulberă pământul,
Cu gândul leu, cu duhul leopard,
Mai mânios în grai ca iarna vântul.

Şi azi ca ieri nu ne aud, dar vai!
Se prăbuşesc cu vuiet catedrale.
Sălbaticele hoarde din Altai
Cutremură cetăţi voievodale.

Parisul ‘nalţă nou-i Capitoliu,
Iar Roma glorioasa-i togă-şi poartă,
Pe când, mereu cu sufletele-n doliu,
Şi azi ca ieri cerşim din poartă-n poartă.

Şi azi ca ieri sub cer veneţian
Se plimbă elegantele gondole,
Pe când de-acelaşi scut daco-roman
Se frâng şi cad săgeţile mongole.

Vă apără un neam necunoscut
Sorbona, Salamanca, Oxford, Jena!
Şi azi ca ieri noi stăm la Nistru scut
Să nu ajungă Asia pe Sena.

Nici ţara lui Columb, noua Eladă,
Cu cavalcada geniilor ei,
Nu-şi trage încă glorioasa-i spadă,
Iar peste noi trec iarăşi anii grei.

Nu fremătaţi pe nările subţiri,
Nu ridicaţi sprânceana a uimire:
S-au înecat potop de năvăliri
În sângele acestei ţări martire!

Ca luptătorul, care n-are timp
Să-şi lege rana-n toiul bătăliei,
Noi mai purtăm pe frunte câte-un ghimp
Sau răni pe trup din vremile urgiei,

Dar n-am împrumutat vreun cult nedemn
Şi zei străini nu-şi fac aicea vatră;
Bisericile noastre sunt de lemn
În schimb credinţa noastră e de piatră!

Treziţi-vă, cât capetele voastre
Nu-mpodobesc al Asiei oblânc!
Treziţi-vă! Cu lacrimile noastre
Vă luminăm prăpastia-n adânc.

Şi azi ca ieri Caligula petrece,
Dar răsturnaţi-l, şi veniţi sub scut,
Căci dacă peste ţara mea vor trece,
Veţi zace poate mii de ani sub cnut.


GLOSSĂ

Lui Eminescu
Citeşte; o carte e omul.
Învaţă; magistrul e viaţa.
Fii nou în rodire ca pomul,
Ascultă vechimii povaţa.
Principiul e dreapta măsură.
Rămâi lângă steag; laşii lese-l!
Nădejdea e flacără pură;
Fii vesel, fii vesel, fii vesel!

Citeşte; o carte e omul.
Cu tainice unde ca Indul.
Tu ia cu evlavie tomul
Şi cugetă liber, cetindu-l.
Iar dacă vreodată se-ntâmplă
Să-ţi pară ascuns înţelesul,
Lipeşte hrisovul de tâmplă;
Gândirea alungă eresul.

Învaţă; magistrul e viaţa.
Chiar marii-nţelepţi buchisească.
Magistrul împrăştie ceaţa
Să crească lumina, să crească.
Şi astfel din era în eră
Ne-nlaură academia
Cu albe cununi şi ne-oferă
Un titlu înalt: omenia!

Fii nou în rodire ca pomul,
Ia seama la cariul nemernic.
Supune cu mintea atomul
În secolul nou; fii puternic!
Puternic cu vrere ostaşe
Iubirea de ţară cultivă-ţi,
Ca nici cotropire vrăjmaşă
Să nu te doboare, nici crivăţ.

Ascultă vechimii povaţa:
Toţi creştem la sânu-i ca pruncii.
Toţi sugem coraslei, dulceaţa,
Asemeni vlăstarelor luncii.
Nu tot ce răsare hrăneşte;
Cunună vechimea cu noul.
Din marea sinteză va creşte
Mirificul „mâine”, eroul.

Principiul e dreapta măsură;
Pe om îl doboară excesul.
Aflăm echilibru-n natură,
De unde la toţi ni-i purcesul.
Şi-n dreapta măsură se cere
Măsură, de altfel ca-n toate.
Voinţa e marea putere!
Acel ce nu vrea, nici nu poate.

Rămâi lângă steag; laşii lese-l!
Vrăjmaşul se-nfoaie zadarnic.
Mai rar cădem noi şi mai des el;
Baltagul dreptăţii e harnic.
Rămâi cu poporul, integru;
Cinsteşte-ţi cu fală străbunul.
Om galben, om alb şi om negru,
Ne ţine pe toţi Domnul bunul.

Nădejdea e flacără pură;
Nu-ţi pese de zloata cea rece.
Şi nouri şi spasme şi zgură
Vor trece, vor trece, vor trece.
Chiar şi prin acea energie
Pe care o dă disperarea,
Să curgă speranţa mai vie
Acelor ce-aşteaptă salvarea.

Fii vesel, fii vesel, fii vesel!
Din gluma senină zăbun fă!
Păianjenul firul lui ţese-l;
Tot spiritul vieţii triumfă.
Surâsul, nu râsul în şagă
Aduce mai multă lumină,
Căci hohotul dacă-i o ghioagă,
Surâsul e arma deplină.

Fii vesel, fii vesel, fii vesel!
Nădejdea e flacără pură.
Rămâi lângă steag; laşii lese-l.
Principiul e dreapta măsură.
Ascultă vechimii povaţa.
Fii nou în rodire ca pomul;
Învaţă; magistrul e viaţa.
Citeşte; o carte e omul.*


ALB

Iubire, pace, jertfă, mântuire,
în tâlcul alb acestea toate sunt;
Slavă-ntru Cei de Sus şi pe pământ
cu flamuri albe, bună învoire.

Cineaua fecioriei, albul sfânt
va ninge peste-ntreaga omenire
şi răsădind în suflete iubirea,
de-a pururi iadul să rămână-nfrânt!

Lumina se desface în fâşii
de trandafiri, de oameni şi de îngeri,
căci alb, înseamnă-aceste melodii;
A suferi calvarul în tăcere,
a birui în marile înfrângeri,
a năzui mereu spre înviere.


ROŞU

Când harfele grădinilor de vis
ne dăruiesc sonorele lor unde,
cu trandafirii înfloriţi răspunde
violoncelul roşului închis.

Culoarea asta de vibrări secunde
ar însemna lumini de paradis
de n-ar fi fost Abel cândva ucis
de Cain, ce şi astăzi se ascunde,

căci strigă către cer şi azi la fel
nevinovatul sânge-al lui Abel
cu grai iubit al razelor divine:
– Cain, opreşte-ţi braţul fratricid,
căci sângele ca focul său lichid
cuprinde tot, opreşte-te Caine!


INDIGO

Dar mai apoi, în alte zile crunte,
un straniu întuneric stacojiu
va dărâma speranţa-n tot ce-i viu,
iar deznădejdea nu-şi va avea punte.

Năvalnic val stârni-va mai târziu
furtunile, izbind din munte-n munte;
chiar Enoch coborî-va să înfrunte
fiara răzvrătită din pustiu.

Şi n-ai gândi privind azi curcubeul
cât de-ngrozit va fi atunce eul,
din misticul, subtilul indigo.
Omega, iată sensul tainic, o,
cum se-mplineşte sub imperiul stelii
Cuvântul, izgonit din Evanghelii.


POEM MARINAR

La sânul odihnei ai vrea să te culci
dar treci prin furtuni. De ce oare?
Visând linişti dulci, linişti dulci, linişti dulci,
plutim pe nelinişti, amare.

De ce cu catargul speranţelor rupt,
pe căi de dorinţe şi lupte,
gonesc neîntrerupt, neîntrerupt, neîntrerupt,
vieţi doar de moarte-ntrerupte?

Sub greul atâtor albastre furtuni,
Poeţii de astăzi suspină.
De ce ca nebuni, ca nebuni, ca nebuni,
vâslesc către-un cer de lumină?

Năierii de mâine vor şti naviga
şi ura din suflet să-nece;
şi cald vor sfida, vor sfida, vor sfida,
furtunilor, clocotul rece.

Cu trombele mării la luptă s-or lua
şi ei vor învinge taifunul;
atunci vor spera, vor spera, vor spera,
sperând, vor lupta pân’ la unul.

Poeţii de mâine cântând vor porni
prin şuer de rupte zăgazuri,
iar noi vom dormi, vom dormi, vom dormi,
sub verzile mării talazuri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara