Numărul curent: 52

Publicul românesc a avut prilejul, de-a lungul anilor, să se întâlnească şi să se bucure de creaţia unor artişti dansatori din multe ţări europene - Franţa, Italia, Spania, Anglia, Germania, Austria, Suedia, Rusia etc, sau din Statele Unite, dar din Polonia vecină prilejul s-a ivit extrem de rar şi la distanţe mari de timp. În deceniile '70 şi '80, ale secolului trecut ne-au vizitat trupe de Operă: Baletul Teatrului Mare din Varşovia, în 1976, ca răspuns la turneul pe care îl făcuse Opera Naţională din Bucureşti în Polonia şi Baletul Operei Naţionale de pe lângă Filarmonica Baltica din Gdansk, în 1984. De curând, la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, am putut urmări, pentru prima dată, un spectacol de dans contemporan polonez, prezentat de o trupă foarte bună, cu un stil specific, propriu, Teatrul de Dans din Lublin. Cu acest prilej, am putut afla, din pliantul Institutului Polonez, organizatorul evenimentului, despre impresionant de bogata implicare a artei polone, din acest moment, în viaţa culturală din România, dar şi din Republica Moldova, prin concerte de muzică clasică sau de jazz, lansări de carte, filme, expoziţii de fotografii şi spectacole de dans contemporan. Numai în lunile mai şi iunie ne vizitează trei companii de dans contemporan: Teatrul de Dans din Lublin care a prezentat, mai întâi la Chişinău şi apoi la Bucureşti, spectacolul 48/4, pentru ca apoi să participe cu un alt spectacol, Cosmos, la Festivalul de Teatru de Cameră şi Underground de la Arad, la a cărei a VII-a ediţie participă şi Teatrul de Dans "Zawirowania" din Varşovia, cu spectacolul Chopin. Ambiente, iar în iunie, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu urmează să participe Teatrul de dans din PoznaŐ, cu lucrarea Carpe Diem. Existenţa atâtor trupe de dans, nu ştim dacă toate independente, dar cea din Lublin da, măsoară, în bună parte, distanţa care ne desparte, în acest moment, de Polonia. În România au funcţionat, pentru scurt timp, companiile independente Marginalii şi Terpsichora, şi mai are sporadice manifestări grupul condus de Liliana Iorgulescu, dar companii independente, cu o activitate îndelung susţinută nu avem, iar singurele companii de stat de dans contemporan, Orion şi Contemp, au fost desfiinţate în ultimii ani, astfel că singurul loc unde se mai desfăşoară spectacole de acest gen este Centrul Naţional al Dansului Bucureşti.

Teatrul de Dans din Lublin are deja o istorie, la originea lui aflându-se Grupul de Dans Contemporan al Universităţii de Tehnologie din Lublin, care a luat fiinţă în 1993. Mulţumiţi de rezultatele obţinute, membrii grupului au înfiinţat un teatru de dans profesionist în 2001, unde, din 2006, este coregraf Ryszard Kalinowski, autorul piesei coregrafice 48/4, pe care am văzut-o la Bucureşti. Coregraful alături de colegii săi Beata Mysiac, Anna Zak şi Wojciech KaproŐ au fost interpreţii spectacolului, care urmărea să reliefeze relaţiile interumane care se pot ivi când patru personaje stau mai mult timp într-un spaţiu restrâns, o cameră, o locuinţă, nu prea mare. În genere,Teatrul de Dans din Lublin are ca tematică condiţia omului contemporan şi ea se citea cu limpezime în suita de secvenţe coregrafice în care evoluau toţi patru interpreţii, sau câte doi dintre ei, sau unul singur. Unicul element de decor era o canapea, pe care însă nu aveau loc decât trei personaje şi, ca în viaţa noastră cea de toate zilele, personajul fără loc trebuia să împingă pe câte unul dintre ceilalţi trei şi să-l elimine pentru a-i lua locul. Coregrafic acest lucru se realiza în cele mai diverse feluri, prin înfiltrări, împingeri, alunecări, realizate nu prin gesturi ale mâinilor, de exemplu, ci prin implicarea întregului corp, întrucât modul de exprimare specific acestui grup de dans constă tocmai în folosirea integrală a fizicalităţii corporale, prin ea fiind pusă în valoare expresivitatea individuală a dansatorilor. Tot o modalitate de a sugera un decor şi anume o subîmpărţire a spaţiului, a fost realizată prin lumini (regia de lumini Aleksander Janas) - pătrate de diferite culori , proiectate pe podea, în spaţiul cărora se izolau, pentru o vreme, câte un personaj sau două dintre ele. Relaţiile acestora fie de respingere fie de căutare a apropierii, erau exprimate prin mişcări complexe, care, se bazau însă tot pe re­pre­­zentarea integrală a corpului, prin contacte mul­tiple ale acestora, nu pe gesturi izolate. Finalul realist era trist. În spaţiul respectiv nu era loc pentru toţi patru. Unul dintre ei a trebuit să plece.

Spectacolul Teatrului de Dans din Lublin, 48/4, dinamic, extrem de solicitant pentru dansatori şi puternic personalizat prin modalitatea sa de expresie, a fost un bun mesager al dansului contemporan polonez, dăruin­du-ne nouă spectatorilor o seară de artă autentică.