Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Tabăra ţiganilor de Constantin Ţoiu


Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor epopeea eroi-comică a lui Ion Budai- Deleanu, una din operele de bază ale literaturii noastre de care parcă ne ruşinăm, pe măsură ce ne ţigănim în vorbire şi apucături, nu se „bucură” de interesul pe care îl merită cu prisosinţă. Anii trecând, această jenă naţională a crescut în timp ce, ca o previziune a autorului însuşi, ţiganii se integrară pe nesimţite în restul naţiunii, – realizându-se un fel de cafea cu lapte, – dobândind ranguri şi onoruri, chiar şi pârghii de conducere uneori ale ţării. În nici o altă ţară din lume – şi evenimentele moderne adeveresc lucrul – această etnie buclucaşă nu îşi găsi un loc de vieţuire mai trainic, mai tolerat ca la noi şi cu atâtea consecinţe mai cu seamă în Europa de azi. Cursele de avioane arhipline cu rromi aterizează regulat pe Otopeni, trimişi îndărăt în România şi mai des ca niciodată.

Rupt de realitate cum a fost şi este întotdeauna, preşedintele Ion Iliescu afirma, în Occident, că ţigani sunt peste tot în lume, şi că de ce se face atâta zarvă pe chestia asta, urmărindu-se probabil înfiinţarea unei noi Cortine de Fier, izolânduse ţigănimea balcanică de Europa de Vest... Un soi de Pro domo.

Nu ar strica, aşadar, ca epopeia lui Ion Budai-Deleanu să fie recitită în anii noştri şi eventual încredinţată unui mare poet spre actualizarea limbii în care este scrisă această operă a noastră fundamentală. Cu atât mai mult, cu cât începem să-l sărbătorim pe Vlad Ţepeş în numele căreia epopeia eroi-comică, poate cea mai interesantă din Europa, din acest punct de vedere, a şi fost scrisă.

E momentul în care Satan, aruncând o privire peste lume, vede oastea lui Mahomet gata să robească Muntenia toată...

Ţigănimea este înarmată de Ţepeş... Întunecimea sa, Campionul forţelor răului, susţinătorul Sultanului invadator. ...vede şi tabăra ţigănească, între Alba şi Flămânda-adunată, care, după porunca domnească, acum era şi-n arme îmbrăcată...

Şi intriga continuă:

Căci Vlad Vodă locuri de moşie

Le dăduse cu-această învoială

Ca de acuma şi dânşii să fie

Oameni ca şi alţii cu rânduială.



Exact ce cere astăzi şi deputatul rromilor în Parlament.

Moş Drăghici, reprezentantul ţiganilor din epocă ia cuvântul în faţa mulţimii adunate, îmbărbătând-o astfel:

„Bărbaţi buni! – le strigă

înţeleptul Drăghici –

Trăind eu pă-hastă lume

Multe păţii şi bune şi rele,

La multe privii de-adevărat şi glume,

Dar (vă spun drept) din toate ahèle

Ca ş-ahàsta-ori anume, ori în şagă

Eu nu văzui în viaţa-ntreagă.



Noi ţiganii să-avem ţărişoară!...

Unde să him numa noi în dă noi!

Să-avem sate, căşi, grădini ş-ogoare

Şi de toate, ca ş-alţii, mai apoi?

Zieu! privind la lucruri aşa rare,

Ca Când treaz fiind, aş visa-mi pare...



* * *



Dacă înaltele autorităţi apusene ar cunoaşte, bine tradusă, această scriere literară românească, fără egal în felul ei, nu că ar încetini operaţia de respingere a ţiganilor, nici pomeneală; dar ne-ar compătimi, măcar, ne-ar plânge, ori ar admite că în destinul nostru de ţară râvnind să fie primită în nobilul Continent, ar fi cazul, blestemaţi cum suntem, să fim luaţi, ca-n Orient, mai lejer... Zadarnic. Vom fi, vom rămâne tot ce suntem! Având un accent şi mai ţigănesc.