Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Supuşii regelui rating de Tudorel Urian


Reclame agresive, supermarket-uri, manele, OTV, Champions League, crime abominabile, politicieni corupţi, fete dezbrăcate, bere, seminţe, raliuri nocturne, accidente auto, agramatism, bani, scălâmbăială, filme poliţiste, clarvăzători, reviste sexy, tabloide. Acesta este tabloul poleit al unei realităţi terne, într-o societate ce pare a-şi fi rătăcit busola şi ale cărei singure repere au devenit ştirile de la ora 5 şi meciurile etapei de fotbal. Trăim într-o societate care funcţionează după o singură regulă: a spectacolului, măsurabilă în rating tv. Politicienii rostesc vorbe de duh pentru că ştiu că acestea le vor deschide porţile talk-show-urilor şi, prin ele, vor avea cale liberă spre inimile alegătorilor. Conţinutul mesajelor contează mai puţin, importante sunt stilul cât mai colorat, replicile uşor de reţinut, de preferinţă purtătoare de conotaţii sexuale, grobianismul cu aere de rafinament, aluzia porcoasă din vârful buzelor. Fascinaţi de flagrantul filmat şi de arestările spectaculoase, asistăm plictisiţi la cohortele de infractori de toate calibrele păsuiţi ani de zile de la actul de judecată prin amânări nesfârşite sau din cauza viciilor de întocmire a dosarelor de urmărire penală. Aşteptăm cu sufletul la gură bipurile din declaraţiile lui Gigi Becali şi ne scoatem pălăria în faţa "diplomaţiei" lui Mitică de la Ligă şi a artei lui de a împăca pe toată lumea spre beneficiul propriilor sale conturi bancare. Judecăm ceea ce vedem în funcţie de simpatii şi aceeaşi faptă care ne revoltă atunci când este săvârşită de unii, ne provoacă omeneşti surâsuri complice dacă la mijloc sunt alţii, din sfera simpatiilor noastre.
De cele mai multe ori, în spatele acestui tablou foarte colorat şi care ne este cât se poate de familiar se ascund interese obscure, sesizabile la o atentă şi consecventă citire a presei. Un banal fapt divers, corelarea unor întâmplări care la prima vedere nu au nimic în comun, urmărirea faptelor şi declaraţiilor unor personaje politice într-un interval de timp mai lung, refuzul de a înghiţi pe nemestecate ideile de-a gata ale unor "analişti politici", înrolaţi cu arme şi bagaje, determinaţi ca nişte puşcaşi marini să servească interesele unor moguli ai presei, oameni de afaceri sau politicieni influenţi - vorba cuiva, ce rost are să cumperi ziare când e mult mai simplu să cumperi ziarişti - , pot, uneori, produce revelaţii semnificative despre specificitatea vremii pe care o trăim. Totul este să ne păstrăm mintea limpede, să trecem toate informaţiile prin filtrul propriei noastre inteligenţe, să abandonăm ideile preconcepute şi să privim cu suspiciune clişeele de interpretare.
Profesorul ieşean Alexandru Călinescu s-a specializat de ceva vreme în a găsi înţelesurile revelatorii din spatele unor, la prima vedere, nespectaculoase, fapte diverse. Dacă există o înţelepciune a efemeridelor, a ştirilor de o zi, care au rareori privilegiul de a fi găzduite de prima pagină a ziarelor sau de a fi pomenite în sumarul emisiunilor de ştiri, Alexandru Călinescu este primul în măsură să o detecteze. Mereu atent la cele mai mici detalii, cu mintea limpede, eseistul nu se lasă luat de valul gândirii comune, iar concluziile sale sunt dintre cele mai pline de învăţăminte. Pe marginea articolelor sale s-ar putea efectua studii sociologice şi antropologice. Micile observaţii cuprinse în structura unui fapt divers, ignorate în graba lecturii ziarului pe diagonală, sau uitate instantaneu, pot produce, la recitirea lor într-o carte, importante iluminări privind starea de spirit, comportamentul, sistemul de valori, nivelul de cultură ai membrilor unei societăţi la un moment dat. Adriana şi Europa (2004) a fost o astfel de carte a faptului divers relevant.
Proximităţi incomode, o selecţie a articolelor publicate de eseist în "Jurnalul de Iaşi", între anii 1999 şi 2004, este o carte făcută cam pe acelaşi calapod, dar cu o miză politică mult mai clar conturată. Alexandru Călinescu se defineşte ca un spirit liberal autentic din familia lui Raymond Aron, Jean François Revel sau, dacă preferaţi, Monica Lovinescu. "Spectator angajat" (Aron), el parcurge cu maximă atenţie presa internaţională (în special ziarele şi revistele franţuzeşti), conspectează temeinic titlurile de referinţă din bibliografia de istorie şi ştiinţe politice a ultimilor ani şi frecventează cu asiduitate mass-media din România pentru a obţine coordonatele exacte ale timpului în care trăieşte. Este preocupat de marile probleme ale omenirii (globalizarea, antiamericanismul, războiul din Irak, tragedia de la 11 septembrie şi problema terorismului internaţional), dar şi de ceea ce se întâmplă în societatea românească, de la jocurile politice până la trivializarea spaţiului public. Inteligent şi foarte bine informat, Alexandru Călinescu face, în permanenţă, comparaţii între situaţii echivalente întâlnite la noi şi aiurea. În felul acesta defectele de funcţionare şi limitele democraţiei, sesizabile în societatea românească din anii tranziţiei, ies cu pregnanţă în evidenţă. În articolul Simetrii?, eseistul compară decizia Justiţiei poloneze de a-l fi condamnat la 15 ani de închisoare pe Grzegorz Piotrowski (ofiţerul de Securitate care l-a asasinat în 1984 pe preotul Popieluszko) şi bălmăjeala juridică din România legată de procesul presupuşilor asasini ai inginerului Gheorghe Ursu. Mai mult după ieşirea din închisoare, Piotrowski a acordat un interviu unui post polonez de televiziune în care a declarat că moartea părintelui Popieluszko a fost una accidentală, fapt ce a declanşat reacţii indignate ale societăţii civile şi autosesizarea comisiei de deontologie a televiziunii, care a cerut suspendarea ziariştilor lipsiţi de reacţie în faţa acestor declaraţii. În acelaşi timp, în România, generalul Pleşiţă este liber să rostească toate enormităţile pe un post de televiziune, fără ca cineva să găsească nefiresc acest lucru.
O constantă a volumu­lui o reprezintă punerea pe acelaşi plan a crimelor săvârşite de comunişti şi na­zişti, precum şi demitiza­rea unor poncife ale co­mu­nismului. De bun simţ este observaţia privind ceea ce se afla în spatele isteriei produse în lumea comunistă şi nu numai de luările de poziţie ale sena­torului McCarthy, din anii '50. Alexandru Călinescu face zob politica revistei "Le Monde diplomatique" ("binecunoscută prin vio­len­tele luări de poziţie antiamericane şi antiliberale, prin alinierea la ideologia extremei stângi şi prin simpatia mereu vie faţă de idealurile "nobile" ale comunismului"), care sub pretextul unui număr special dedicat Războiului Rece falsifică fapte istorice cu scopul de a minimaliza rolul nefast jucat de URSS şi de a culpabiliza Statele Unite. Această politică duplicitară a revistei este demantelată de eseistul român prin referirea la comisia McCarthy. Scrie Alexandru Călinescu şi are perfectă dreptate: "Activitatea de la începutul anilor '50 a comisiei condusă de senatorul McCarthy este prezentată ca o culme a abuzului, a terorii şi a absurdităţii. În realitate, aşa cum au arătat cercetările istorice serioase (pe care însă stângiştii de la Le Monde diplomatique le ignoră fără complexe), unele medii artistice americane, chiar şi la Hollywood, erau infiltrate de agenţi ai Kremlinului, încât bănuielile senatorului McCarthy nu erau deloc lipsite de temei. Dar, indiferent de asta, se compară oare anchetele, interogatoriile publice, mărturiile făcute la vedere din aşa-zisa perioadă maccarthystă cu îngrozitoarele procese secrete care aveau loc tot atunci în România şi în celelalte ţări din Est, cu condamnările la moarte sau la închisoare pe viaţă, cu lagărele de muncă forţată care au însoţit construirea unei societăţi, nu-i aşa, "mai bune şi mai drepte?" (p. 220)
Cu duhul blândeţii, ca un dascăl în faţa copiilor, Alexandru Călinescu spulberă toate miturile stângii şi personaje de legendă, precum Fidel Castro, Che Guevara, Arafat sau fostul preşedinte chilian Salvador Allende sunt readuşi la dimensiunea lor reală de terorişti sângeroşi (Castro, Che Guevara, Arafat) şi rasist extremist (Salvador Allende).
Chiar dacă este alcătuită din articole de ziar, ele însele nişte efemeride, cartea lui Alexandru Călinescu demonstrează o extraordinară coerenţă de gândire. În politică, în spaţiul public şi în literatură autorul şi-a configurat în mod clar sistemul de valori, iar consecvenţa sa în a-şi exprima opţiunile conferă, întregului demers, temeinicie şi respectabilitate. Citindu-l pe Alexandru Călinescu, oricine are numai de câştigat!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara