Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Comentarii Critice:
Sub pecetea tainei de Barbu Cioculescu




După o notită a autorului, reprodusă de Perpessicius ăn editia sa din 1936, Mateiu I. Caragiale ar fi conceput Sub pecetea tainei ăn anul 1930. ăn traducerea din limba franceză, textul ănsemnării suna astfel: "Conceput ăn 1930. ănceput scris 18.V. 1930. ănceput fixat 8.X.1930. Titlul fixat primăvara lui 1930." De asemenea, pe dosul celei de-a doua file - prima nu s-a păstrat -din articolul neterminat despre politica externă a regelui Carol I (B.C.U., Fondul Saint-Georges, CXIX 2-12) există următoarele ănsemnări cu tus negru, ăntr-un cartus, ăn josul paginii: "Sub pecetea tainei timide", apoi la stânga acesteia, la aceeasi ănăltime: "Right hon. M.I.Caragiale" - iar dedesubt Sub pecetea tainei, subliniat de o ghirlandă stilizată, de aceeasi mână.
ăn Agenda lui Mateiu, lucrul la Sub pecetea tainei este urmărit ăn toate fazele, ăntre 30 decembrie 1930, când autorul termină partea I-a si 14 aprilie 1933, data aparitiei ăn Gândirea a celei din urmă expeditii. Ultima ănsemnare din Agendă referitoare la scrierea romanului este din 21 ianuarie 1935. Si mai există o foaie, adăugată ăn textul Agendei, ăn care sunt, după obiceiul scriitorului, trecute toate zilele ăn care acesta lucrase la Sub pecetea tainei.
O examinare atentă a ănsemnărilor de atelier ne atestă cum, pe măsură ce se apropia de sfârsitul naratiunii, Mateiu ăi acorda tot mai putină vreme. Datele privind acelasi interval de timp din Jurnal certifică tot mai mult sporirea tensiunii pasionale pentru E.B., dimpreună cu măsurile compensatorii severe luate. Dezamăgirea sentimentală a mers ăn pas cu pierderea interesului pentru ăncheierea ultimului episod din Sub pecetea tainei. Legătura dintre Eliza Băicoianu si Lena Ceptureanu este un mai vechi câstig al istoriei literare.
ăn editia sa, Perpessicius afirmă a fi utilizat textul din Gândirea, revizuit de autor, cu adaosul câtorva file, păstrate ăn manuscris. ăn fapt, textul trimis la tipar de Perpessicius a fost unul transcris de văduva scriitorului, text pe care editorul a mai efectuat mici modificări ortografice. Tot ăn Fondul Saint-Georges, la aceeasi cotă (2-4,3-4 si 9-5) se află trei caiete dictando, scrise de mâna Marichii M. Caragiale, respectiv unul nenumerotat si scris pe ambele fete si alte două, scrise pe o singură fată si numerotate. ăn Arhivă nu se găseste nici un text de roman scris de mâna lui Mateiu.
ăn cel de-al doilea caiet (pp.41-97) aflăm textul cu care se ăncheie episodul Lena Ceptureanu - atâta cât a fost scris - deci fără vreo scenă a confruntării dintre politist si intrusi. Contractul ăncheiat ăntre Fundatiile Regale si Mateiu I. Caragiale la 19 ianuarie 1934 privea predarea manuscrisului până la 25 mai al aceluiasi an, sub amenintarea unor penalităti. ămprejurarea că un scriitor asa de grijuliu cu ultima formă a scrisului său acceptase un termen scurt ne lasă impresia că el considera a avea ăncă foarte putin de lucrat la carte. Cum Sub pecetea tainei este o naratiune cu sertare, autorul ar mai fi putut-o ămbogăti cu alte episoade, ănsă tinând seama de ăncetineala cu care scria, de termenul pe care-l acceptase, ănclinăm a crede că intentiona să sfârsească romanul cu episodul Lenei Ceptureanu, dus ăn acel moment ăntr-un punct ănaintat.
O ănsemnare văzută de Perpessicius continea trasarea de portrete personajelor Mielusică si Baronul Flaimic, de unde logic rezultă că acestia urmau să joace un anume rol ăn avansarea intrigii. Ultimul paragraf ("Peste toată această pâclă rosie...") era mai dinainte elaborat, textul s-a oprit la "Voi să mă retină si ea la masă..." ăn respectivul paragraf final este vorba de un bărbat si de o femeie, pe care conu Rache nu i-a mai văzut apoi vreodată - cei doi banditi, dintre care unul femeie deghizată ăn bărbat. Este, totusi, o simplă ipoteză, ăntrucât o singură ăntorsătură de frază putea introduce, eventual, femeia cu ochi de pisică, aceea a cărei amintire ăl obseda pe politist si despre care lectorul ar avea un ănceput de indiciu că ar fi putut fi conducătoarea bandei internationale de hoti de bijuterii. Asa cel putin au văzut lucrurile Radu Albala, cât si Alexandru George, ăn tentativele lor de a duce la bun sfârsit ultimul episod.
Ceea ce, desigur, implică ideea că romanul a rămas neterminat, precum de altminteri s-au si pronuntat majoritatea exegetilor mateini, cu exceptia notabilă a lui Nicolae Manolescu: "ăn ce mă priveste, Sub pecetea tainei nu mi se pare nicidecum o operă neterminată ăn sensul neducerii firului epic până la capăt. Cel mult, ea nu a fost finisată estetic cu aceeasi sansă si ăndelungată trudă ca operele mai vechi." Nicolae Manolescu ia ăn consideratie structura intimă a tuturor episoadelor - ăn care explicatia unor fapte izolate este lăsată ăn suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atât mai mult cu cât ultima naratiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconică decât precedentele."
Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost vointa autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea, cu oarecare frecventă, de către Mateiu, a punctelor de suspensie... Iar pentru a clarifica ăntregul curs al episodului final, N. Manolescu sustine existenta unei anumite succesiuni ăntre episoade, din care ar rezulta că femeia cu ochi de pisică din fotografia ce-l fascina pe conu Rache nu putea fi altcineva decât Albina, căpetenia bandei "stupului" si, deci, personajul feminin care, ăn fapt, nu apare ca atare ăn episodul Lena Ceptureanu.
Este un punct de vedere si, oricum lectorul nu are la ăndemână decât două ipoteze, fiecare cu latura lor slabă. Pilonul critic al celor care nu admit elementele de legătură ăntre episoade - cel cu ministrul de externe se exclude din cauză oricum - lasă liberă ideea că paragraful final ar fi putut tot atât de bine apartine unui al patrulea episod pierdut sau rămas ăn schemă si că ar fi fost gresit adăugat de editor sau de transcriptorul textului, poate după o filă stingheră, cum sunt destule ăn Arhiva prozatorului. Caz ăn care nici nu s-ar mai ridica problema schimbării de sex a celui de-al doilea vizitator al Lenei Ceptureanu.
E aici, ăn fapt, o dispută ăntre lectori convinsi de asertiunea lui Mateiu că nu scria primul cuvânt dintr-o naratiune ănainte de a-i fi stabilit ăn amănuntime resorturile si chiar cuvântul de ăncheiere (ăn care caz paragraful final cunoscut ar fi putut fi elaborat chiar primul!) si un posibil diletantism al autorului care-si modifică registrul, trecând de la romanul de moravuri la cel detectivistic. Dar acesta din urmă este numai un subprodus al celui dintâi, chiar dacă-si are regulile sale - de fier. Oare ăn acest joc a stăpânit Mateiu I. Caragiale toate piesele? Dacă nu, stim atunci si din care motiv n-ar fi fost terminată naratiunea, ăn care n-am mai recunoaste o succesiune, o coerentă internă.
De remarcat, cu titlul de anecdotă, că la aparitia volumului, critica vremii nu a dat o atentie deosebită ultimei opere romanesti a lui Mateiu. ăn prefata la volumul de Opere Perpessicius se multumeste să nominalizeze Sub pecetea tainei. Serban Cioculescu credea chiar că "fragmentele rămase din Sub pecetea tainei pare-se n-ar fi dat un roman propriu-zis. Sau altminteri zicând, statismul conceptiei, ritmul domol al evocării, n-ar fi iesit din formula asa de personal realizată ăn Craii de Curtea-Veche." ăn schimb, ăn monografia sa din 1981, Alexandru George opinează că ultimul roman al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza sa stăruie ăn special asupra constitutiei sufletesti a lui Teodor Ruse, cu observatia justă că misterul din ultimul episod - rămas, ăn credinta sa neterminat - este unul al situatiilor de toată ziua, al unui univers banal, deci, practic, un non-mister! Ba chiar criticului i se pare că ăn ultimul episod din Sub pecetea tainei proza mateină atinge nivelul cel mai limpede al prozaismului, ăntrucât de această dată perspicacitatea politistului va dejuca ăn fasă o intrigă ce se ăndrepta către un deznodământ tragic. ăn schimb, scria Alexandru George, "putem admira ăncă o dată, si poate mai mult, usurinta cu care autorul manevrează datele evocării, precizia cu care tine să consemneze elementele de realitate, usor de controlat de oricine prin prozaismul lor voit."
Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creatii mateine lapidaritatea si ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ănsă, am aminti noi, că, prin ănsăsi vocea conului Rache, romanele politiste sunt luate ăn derâdere, pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireasă! Desigur, Mateiu năzuia la mai mult. Trama politistă ăl interesa doar si numai ca deschidere către adâncirea tainei. Modul grosolan ăn care, la cele mai multe romane politiste este dezlegat ăn final misterul nu putea să nu-i repugne.
Prin ce mecanisme ale schimbării gustului public a ajuns, ăn zilele noastre Sub pecetea tainei să intereseze ăn prim plan, ar necesita un popas hermeneutic ce ar avea ăn vedere aplecarea de astăzi pentru opera neterminată ăn genere. Ca probe ale acestei reveniri ăn fortă stau două majore cărti-argumente, prima apărută la Cluj, ăn 1994 si purtând titlul romanului matein, dar continând, pe lângă acesta, două adaosuri, al lui Eugen Bălan - o rescriere a episodului Gogu Nicolau - si al lui Radu Albala, intitulat ăn deal, la Militari, ăncheind episodul Lena Ceptureanu - editie concepută si ăngrijită de Marian Papahagi, cu o prefată de Nicolae Manolescu si o postfată de Ion Vartic. Cea de-a doua lucrare, de asemenea cu titlul romanului matein cuprinde ăn plus continuarea, sub pana lui Alexandru George, a episodului Lena Ceptureanu.
Vom spune, de la bun ănceput, că toti trei ăntregitorii au pornit la drum ăn deplină posesie a expresiei mateine, dacă nu chiar cu asupra de măsură, ceea ce n-ar fi un cusur, tinând seama că, pe un drum ce aveau să-l traseze, acesta era singurul material cert si imediat sesizabil. Evitarea simplei pastise si oferta celei mai credibile versiuni au fost cu precădere avute ăn vedere. Prozator ănzestrat, Eugen Bălan a propus, ăn textul lui, solutionarea disparitiei fără urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce porneste chiar de la femeia bănuită de conu Rache a sti ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea disparitiei sotului, adaptându-se spontan la viata ăn singurătate.
Este o povestire densă ăn care, cu măiestrie, nu apar personaje noi. Povestitorul rămâne acelasi, cu specificarea că de data aceasta se implică. Detectivistic, suntem pusi ăn fata unei crime perfecte, de natură să scuze ăn mare parte esecul conului Rache. Atât de perfectă, ăncât urzitoarea crimei nici nu va vedea chipul ucigasului pe a cărui mână va conta, cu succes. ăntr-o tenebroasă afacere cu timbre filatelice, o scrisoare anonimă trimisă cui trebuie va curma viata pasnicului functionar. ăn realitate tiran domestic - fortase prin santaj mâna viitoarei sotii - el ăsi asigura venituri ascunse prin trafic de timbre rare. Crimă ăndelung pregătită, răzbunare la rece, târzie, ca ăn Năpasta. Tur de fortă, desigur, ănsă un dublet la textul matein, cu străpungerea tainei.
Sarcina celor doi exegeti mateini - Radu Albala si Alexandru George - continuatori ai ultimului episod din Sub pecetea tainei, a fost, la alegere, mai usoară sau mai grea. Vom opta pentru cea de-a doua ipoteză, iată de ce: aparent, acestui din urmă episod, al primejduirii Lenei Ceptureanu, pare a nu-i lipsi mai mult de două-trei pagini - la cât se reducea o obisnuită expeditie tipografică mateină (la Gândirea, de pildă). Câteva paragrafe, deci, pentru că, cel putin acum o latură a tainei urma să fie cu necesitate dezvăluită, anume identitatea presupusilor tâlhari/asasini. Prin interventia lui Teodor Ruse, intentiile răufăcătorilor ar fi fost dejucate, cu singura exceptie ăn care vizitatorul n-ar fi fost chiar monarhul Bulgariei. Insinuări din text trimit la necunoscuta din fotografie - mai cu seamă schimbarea de sex a celui de-al doilea vizitator, din paragraful final. ănsă rămânem neapărat ăn domeniul ipotezelor.
Politistul, care nu se ăndoieste a-l fi identificat pe bandit, stă numai ăn cumpăna alegerii celei mai potrivite tactici de a-l ăndepărta, si pentru totdeauna. Pentru aceasta, simpla lui deconspirare ar ajunge, dar nu fără a fi, la rândul ei, lipsită de pericole. De toate aceste nuante, Alexandru George a tinut seama, mizând, ăn stratagema pe care o inculcă politistului, pe aportul celor doi, cu probabilitate cunoscători ai lumii celor certati cu legea - Mielusică si baronul Flaimic. Cititorul va afla si ăn ce măsură a făcut sau nu o alegere bună. Si va participa la pânde si urmăriri din trăsură, ca ăn vechile mistere ale Bucurestilor.
Vom ăncuviinta, asadar, propriile afirmatii ale lui Alexandru George (volumul Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, Ed. Albatros, Buc., 1999) de a fi ăncheiat si ăntregit textul matein al povestirii, fiind de acord că cel mai recent ăntreprinzător a evitat să-si pună la contributie fantezia - cum au procedat predecesorii săi, luând doar ca pretext ceea ce lăsase autorul -, ci a păstrat toate datele factuale si personale pomenite, sporind taina si nu anulând-o, ăn cel mai pur spirit matein.
Aceasta nu ănseamnă, fireste, că un câmp asa de fast deschis ar constitui de acum ăncolo un loc interzis. Competitia continuă!


Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, text ăntregit si ăncheiat de Alexandru George, Editura Albatros, Bucuresti, 1999, 96 pag.