Nu prea des i se închină muzei dansului adevărate sărbători care să strângă o bună parte din comunitatea celor care îi aduc un omagiu prin creațiile lor, cât și pe cei care se bucură să urmărească aceste creații. Și iată că două aniversări ne-au dat prilejul să fim împreună la sărbătorirea Terpsichorei.
Ziua Internațională a Dansului
Ziua de naștere a fondatorului baletului modern din Franța, Jean Georges Noverre – 29 aprilie 1727 (19 octombrie 1810) – a fost aleasă de către Consiliul Internațional al Dansului (CID), organizație din cadrul UNESCO, drept Ziua Internațională a Dansului. De fiecare dată, o personalitate a acestui domeniu trimite către întreaga comunitate a dansului un mesaj, care în anul 2017 a fost semnat de Roger Sinha, absolvent al Școlii de Dans de la Toronto Dance Theatre. Mesajul debutează cu îndemnul „Să dansăm împreună”, căci dansul ne deosebește, dar ne și apropie. Ne deosebește căci el exprimă „ceea ce mă face unic, modul meu de lucru ca indian, armean, canadian, ca om”. Și atunci poți considera că celălalt este un străin, dar Roger Sinha ne cere să dansăm împreună „Să celebrăm diversitatea, să ne deschidem către celălalt”.
Ecoul acestui mesaj a vibrat și în mai multe comunități ale dansului din București, precum Centrul Național al Dansului București, Teatrul Odeon, sub coordonarea lui Răzvan Mazilu și Palatul Universul, la Centrul Independent Coregrafic Linotip, sub coordonarea Ioanei Marchidan. În acest din urmă loc am participat și eu la Ziua Internațională a Dansului, și alegerea a fost fericită, căci atmosfera a fost cu adevărat sărbătorească, înmănunchind câteva piese de dans contemporan de certă valoare, cărora li s-au alăturat și piese clasice și populare, inițiativă absolut nouă pentru o scenă de dans contemporan. În acest sens, îndemnul „Să dansăm împreună” a fost tradus în diversitatea de stiluri, deși stilurile invitate erau reprezentate de elevi, bine școliți la Liceul „Floria Capsali” sau la școala particulară „La Sylphide”, și aplaudați cu căldură pentru drăgălășenia lor, dar încă în formare. Pentru o reală alăturare, trebuiau invitați interpreți de aceeași valoare. Dincolo de acest decalaj, dansul contemporan a strălucit prin reprezentanții mai multor generații, începând cu Gigi Căciuleanu și continuând cu Arcadie Rusu, Ioana Marchidan, Simona Deaconescu, Galea Bobeicu și o surpriză deosebit de plăcută pentru mine în calitate de cronicar, Andrea Gavriliu. Și tot astfel, creațiile de dans contemporan au încorporat de la profesori universitari precum Valentina de Piante Nicolae, la absolvenți ai Secției de Coregrafie ai UNATC, cum sunt Arcadie Rusu sau Simona Deaconescu. Recitalul închinat Zilei Internaționale a Dansului a demonstrat, deci, că avem în domeniul dansului contemporan o tradiție, o școalăși câțiva reprezentanți de ultimă generație de cea mai bună calitate. Așadar și un binevenit motiv de a sărbători cum se cuvine momentul artistic pe care îl parcurgem și din care voi consemna câteva contribuții substanțiale la calitatea recitalului. Voi aminti mai întâi pe Ioana Marchidan, din mai multe motive, ca organizatoare a evenimentului, ca dansatoare cu o plastică corporală deosebit de expresivăși ca personalitate artistică deosebit de sensibilăși la seismele care ating viața comunității din care face parte sau din lumea largă, sensibilitate evidențiată de banderola cu inscripția REZIST pusă pe frunte în spectacolul 2 Femei contemporane, sau de dănsulețul de deschidere al recitalului, Homesland, închinat suferințelor femeilor din Siria. Fragmentele din spectacolele lui Gigi Căciuleanu au fost excelent puse în valoare de interpreții săi, Lari Georgescu și Rasmina Calbajos, în deosebit de simplul și de caldul duo din Romeo și Julieta din spectacolul FOLIA sau în compoziția Pe vale din spectacolul OUI BA DA. Apoi în piesa Eu beau din același spectacol, de către Lari Georgescu și Arcadie Rusu, și în fine de Adi Nour în Cetățeanul turmentat din spectacolul D’ALE NOASTRE. Dar ștacheta valorică a fost menținută la același nivel și de creațiile lui Arcadie Rusu din Dragoste la primul mop, piesă interpretată de Diana Spiridon, Alex Călin și Alin State, apoi de fragmentul din Nesomn, în interpretarea lui Andei Stoian și Ștefan Lupu, sau din Coada, din spectacolul BABEL, interpretat cu aplomb și umor de Ioana Marchidan, Galea Bobeicu, Diana Spiridon, Alex Călin și Alin State. Galea Bobeicu nu este doar o bună dansatoare ci și o deosebit de subtilă coregrafă, cum a demonstrat în HAIL LOVE, din care a dansat un fragment împreună cu Ștefan Lupu. Acesta din urmă s-a dovedit la rândul său un interpret de excepție și în piesa coregrafică creată de Andreea Gavriliu, intitulată Limba română, piesă din spectacolul ZIC-ZAC. Alături de Lari Georgescu, Ștefan Lupu este unul dintre cei mai dotați actori, capabili de a se exprima și prin dans cu o forțăși o expresivitate aparte. Cu nimic mai prejos s-a situat creația coregrafic-tehnologică, dacă mă pot exprima în acest fel, a Simonei Deaconescu, interpretată de Alexandra Bălășoiu și de Denis Bolborea, combinație de mișcare, instalație de desene proiectate și sunete generate de mișcare, din spectacolul BIRDVILLE. Și dacă la toate aceste nume de coregrafi adăugăm și pe cel al Valentinei de Piante Nicolae, al Ralucăi Nicolae și al Marianei Gavriciuc, avem surpriza de a constata cât de mult s-a extins creația feminină în zona dansului contemporan. Este în general o zonă în plină expansiune și așteptăm cu îndreptățire și apariția unui spațiu corespunzător acestei expansiuni, în viitorul sediu al Centrului Național al Dansului București.
L’Om GiGi – Gigi Căciuleanu la 70 de ani
Teatrul Național București, pe scena căruia coregraful Gigi Căciuleanu are în prezent trei spectacole, D’ale noastre, inspirat din creația lui I.L. Caragiale, apoi Folia. Shakespeare&Co și în fine spectacolul L’Om Dada, a hotărât să îl sărbătorească la împlinirea a 70 de ani, prin două spectacole – D’ale noastre, prezentat în Sala Studio și L’Om GiGi. Linii_ Trasee_ Semne_ Sensuri, desfășurat în Sala Pictură. A fost și de astă dată o adevărată sărbătoare a dansului, care a reunit artiști din mai multe generații și numeroși iubitori ai artei dansului în Sala Pictură. Bineînțeles, Gigi Căciuleanu nu putea fi sărbătorit fără ca de față să nu fie și mentorul său nonagenar, Miriam Răducanu, omagiată și ea în cursul spectacolului, așa cum se cuvenea, căci până astăzi fostul ei elev, în orice direcție și-ar orienta opera, aceasta este în continuare impregnată de stilul liber deprins de la profesoara sa. Și Gigi Căciuleanu nu a evoluat doar singur – deși și acest lucru l-a făcut, ca de obicei, cu mult farmec, în prima parte a spectacolului – căci a fost înconjurat în mai multe rânduri și de generațiile tinere, de câțiva dintre interpreții săi din spectacolul Oui BaDa care l-au luat la sfârșitul fragmentului dansat în mijlocul lor. Dar cea mai impresionantă mărturie că, la rândul său, lasă urmași a fost prezența în spectacol a unui foarte tânăr dansator, Victor Daniel Pop, care i-a preluat întru totul stilul, îmbogățindu-l cu propria personalitate. Ulterior am aflat că a studiat la Conservatorul din Paris cu Ruxandra Racoviță, ceea ce spune mult despre înrudirea de stil și că face parte din compania franceză care a prezentat anul trecut, la Sala Atelier a Teatrului Național București, spectacolul Pleine lune și dansează în prezent la Teatrul Național din Târgu Mureș, în spectacolul lui Gigi Căciuleanu, Anotimpurile și Vivaldi.
Dar, bineînțeles, eroul principal al spectacolului a fost cel sărbătorit de comunitatea dansului la Teatrul Național București, care, ca deobicei, în plină formă, a luat la rând aproape toate limbile pământului, povestindu-ne câte ceva despre ele și despre felul cum sonoritățile specifice fiecăreia dau naștere unui anume fel de dans, schițat de sărbătorit. La îndemnul Silviei Ghiață ne-a invitat pe toți cei din sală să schițăm cîteva mișcări de dans și toată sala i-a urmat indemnul și, în fine, avându-l drept companion pe chiar directorul teatrului, Ion Caramitru, i-a răspuns la o serie de intrebări, cît și la altele venite din sală. Și în felul acesta, ne-a dezvăluit în Linii_ Trasee_ Semne_ Sensuri multe despre creația sa: despre liniile pe care le trasează dansul său în spațiu, despre traseele pașilor săi, care toate devin semne și în final ne dezvăluie sensuri.
