Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Situl, saitul... de Rodica Zafiu


Terminologia mediilor electronice fiind una dintre cele mai instabile şi mai inovatoare domenii ale limbii române actuale, cred că merită să ne mai oprim puţin asupra ei, examinînd de pildă unul dintre termenii de bază ai Internetului: substantivul care, preluat ca atare din engleză, are grafia site şi pronunţia (în transcriere aproximativă) sait. În adaptarea acestui termen tehnic de tot mai largă circulaţie publică, alte limbi romanice au recurs la fondul lexical preexistent. De fapt, cuvîntul englezesc e unul din cele (numeroase) de origine latino-romanică; sensul lui informatic, transparent, e tocmai acela de "loc virtual" din reţea, în care sunt puse la dispoziţie "vizitatorilor" diferite informaţii. Integrarea acestui sens alături de semnificaţiile mai vechi nu era deci o problemă. În franceză, substantivul site (pronunţat sit) are mai multe subsensuri: peisaj pitoresc, loc unde s-a construit, unde se cercetează sau se instalează ceva - cu accepţii specializate în administraţie, arheologie, astronomie, biologie etc. O situaţie asemănătoare prezintă în italiană substantivul sito (din lat. situs, -us, derivat din sinere "a pune"). Şi în română exista deja substantivul neutru sit (pl. situri): acesta nu a fost înregistrat în DEX (1996), dar apare - ca livresc - în DLR (tomul X, partea a III-a, 1990), cu sensul "privelişte" şi cu atestări începând din secolul al XIX-lea. Cuvîntul se foloseşte de mai multă vreme şi ca termen de specialitate în arheologie, chiar dacă dicţionarele noastre generale nu-i înregistrează această valoare.
Pentru termenul informatic, româna pare deocamdată să prefere o formă cît mai apropiată de cea englezească, cu cîteva variaţii de adaptare grafică. Cele mai multe atestări apar desigur chiar în paginile virtuale ale Internetului. Aici găsim frecvent forma scrisă ca în sursa engleză, ceea ce presupune şi păstrarea unei pronunţii cît mai fidele. Adaptarea morfologică (în articulare şi în formarea pluralului) e totală, iar statutul de împrumut recent cu grafie şi pronunţie străină poate fi subliniat de folosirea cratimei în adăugarea mărcii de plural sau a articolului hotărît: "Ai un site şi vrei să îl faci cunoscut?"; "măreşte numărul de vizitatori din site-ul tau"; "analiza traficului site-ului tău, în timp real"; "promovare gratuită a site-urilor web româneşti". Nu sînt rare nici grafiile în care se renunţă la cratimă, cu riscul de a crea confuzii în privinţa pronunţării: "loteria s-a terminat, bre, dar adresa e pe siteul ăsta"; "se lucrează la o pagină care vă oferă linkuri către siteuri străine de specialitate"; "dorim să verificam bine toate siteurile (doar nu vrem să ne facem de rîs)". O altă soluţie e adaptarea grafică totală, transcrierea pronunţiei englezeşti: ea apare în genere în textele mai familiare, glumeţe, care ilustrează şi alte neaşteptate adaptări ale jargonului: "Am hotărît ca acest sait să conţină informaţii de orice tip, opinii şi gînduri de ale mele"; "Acest sait a fost hituit de 390 ori!"; "De acum încolo aveţi şi ce juca în timpul liber petrecut la mine pe sait. X şi 0 pentru amuzament, şi pazăl pentru adevăraţi (a se remarca în textele citate derivatul a hitui, grafia pazăl, sensul substantivizării, în argoul tineresc, al adjectivului adevărat). Oricum, şi în acest caz întîlnim atît varianta cu cratimă (devenită oarecum inutilă şi chiar contradictorie, pentru că nu mai semnalează distanţa dintre scriere şi pronunţare) - "echipa sait-ului", "pe sait-urile umoristice" - , cît şi cea (mai coerentă) fără cratimă: "Acesta este "saitul oficial" al clasei 9A din Spiru!" (în acelaşi text: "în cazul în care n-ai apucat să semnezi guestbookul clasei, ar cam fi timpu...").
În fine, există şi adaptări care, renunţînd la grafia şi pronunţarea engleză, apropie cuvântul de mai vechiul sit şi implicit de modelul romanic. Inutil să mai spunem, şi aici apar oscilaţii de scriere cu sau fără cratimă; prima opţiune este ilogică, dată fiind adaptarea totală a cuvîntului: "Află cine îţi vizitează sit-ul!"; "sit-uri care conţin informaţie defăimătoare"; "referinţele către sit-urile sale"; "situl are nevoie de tine"; "act de înfiinţare a sitului; "Situri web româneşti". Pentru a completa imaginea variaţiei, trebuie adăugat că se întîmplă ca în acelaşi text, uneori în aceeaşi frază, să apară forme diferite ("în noaptea de 16-17 septembrie 2000 s-a înfiinţat situl [...], ca urmare a lipsei de pe piaţa web românească a unui astfel de sait") - şi că inventivitatea nu are limite, recurgîndu-se pînă şi la apostrof: "Ne cerem scuze dar sit'ul este în reconstrucţie". Dincolo de această veselă babilonie, putem constata că se menţine mai puternică tendinţa de păstrare a pronunţiei englezeşti - ca formă de snobism, sau pur şi simplu de respect pentru cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine. Adaptarea sit riscă să treacă drept incultă, chiar dacă nu e deloc aşa. Vorbitorii de azi preferă forma fonetică sait, care nu e greu de pronunţat, dar rămîne destul de atipică: diftongii descendenţi de tipul ai, ei, oi există desigur în română, dar apar de obicei în finală de silabă sau de cuvînt - rai, mei, noi, haită (hai-tă), raită (rai-tă) etc. - , deci nu urmaţi de o consoană. Excepţiile (interjecţia hait, substantive ca hoit sau seif) sînt puţine. De altfel, ultimul cuvînt citat permite un paralelism interesant: termenul englezesc safe, pronunţat seif, a fost în trecut adaptat în română atît în forma care transcrie pronunţia (seif), cît şi într-una corespunzînd scrierii (safé). Desigur, recentul site nu riscă acest tratament, dar produce deocamdată destul de multă nesiguranţă grafică.