Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
“Sinucigaş ratat, băşică de fiere spartă pe două picioare” de Emil Brumaru

Stimate domnule Lucian Raicu,
           
Încep prin a vă ruga ca în toate scrisorile în care am scris "zidul lui Mayer" să transformaţi pe a în e, deci "zidul lui Meyer". Mi-am dat seama de greaşeală de-abia acum cînd am redeschis cartea ca să văd exact ce culoare avea plapuma de pe patul lui Ippolit, din visul acestuia. Era de mătase verde! Dar paianjenul lui Stavroghin, mai ţineţi minte? Unul mic, roşu! Mănuşile lui Lujin parcă-mi amintesc că-s liliachii. Camera lui Raskolnikov şi a babei au tapetul galben. Ar fi curios să-mi notez, să văd ce prefera din spectru Dostoievski.

*
Pentru ce se instalează Mîşkin, care are bani cu nemiluita, cînd vine de la Moscova, într-un hotel de mîna a treia, "în două odăiţe întunecoase şi sărăcăcios mobilate"?? Are el "gustul" mizeriei? Sau e, pur şi simplu, un zgîrcit? Dar ştiu că dă bani, în dreapta şi-n stînga, la toţi cei ce-l solicită. Singura ipoteză plauzibilă ar fi că Mîşkin e cu "domiciliu forţat". Nu stă unde-i convine lui, ci autorului!! Bănuiesc că pentru "atmoferă".

*
În seara de pomină, cînd Natalia Filippovna, îşi dă, ca să zicem aşa, poalele sufletului peste cap, în faţa musafirilor, Rogojin e împodobit foarte kitsch. "...avea la gît un fular nou de mătase, de un roşu aprins combinat cu verde, pe care stătea înfipt un diamant enorm, reprezentînd un cărăbuş, iar pe degetul murdar al mîinii drepte un inel de aur masiv cu un briliant de dimensiuni impresionante".

*
De fapt, chiar lui Dostoievski, Nastasia Filippovna îi calcă mărunt şi ascuţit pe nervi. De asta pune, la un moment dat, pe un personaj secundar să spună "Aici numai cravaşa poate să ajute, altfel n-ai cum s-o scoţi la capăt cu creatura asta." Să nu uităm că Rogojin, complice principal al autorului, o snopeşte, literalmente, în bătaie! Bravo, Rogojin!

*
Să fim atenţi, foarte atenţi la tot ce spune Ippolit! "...nu pot nici să-l iubesc şi nici să-l respect pe prinţ..."

*
"...un sfredel...", "...un hîrb de tuse...", "...sinucigaş ratat, băşică de fiere spartă pe două picioare...", iată cîteva din complimentele făcute lui Ippolit! Şi totuşi, sincer să fiu, mi-e mai simpatic decît Mîşkin!!

Minunată replica Aglaiei în întîlnirea ei cu Nastasia Filippovna: "Dacă ai fi vrut să fii cinstită te-ai fi făcut spălătoreasă!" Numai că, frecînd duşumelele sau rufele, veşnic cu curul în sus şi-n mişcare, Nastasia Filippovna, mă întreb, n-ar fi avut o poziţie şi mai avantajoasă, şi mai vulnerabilă? Aglaia e o naivă!

*
Ce cuplu superb: Lebedev şi generalul Ivolghin! Umorul negru, umorul absurd. Împreună cu Ippolit, mi-s cei mai dragi din toată cartea. Plus "grupul lui Burdovski"!

Cu stimă şi cafea,
Emil Brumaru
25-VII-1980

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara