Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Sfârşitul marii corupţii în reţete de bun simţ de Barbu Cioculescu


Pacoste a regimurilor democratice, ca pol negativ al încurajării individualismului, corupţia musteşte şi în mediile totalitare, unde subiecţii privilegiaţi cunosc altfel dulceaţa vieţii decât mizerabilele şiruri ale anonimilor din lagăre şi de pe la cozi. Şi, desigur, cum ar putea lipsi corupţia în acele regimuri de tranziţie unde minele de aur produc mai puţin decât provizoratul?

Aici, unde unei tradiţii i se substituie o alta, cu fantastice schimbări în registrul onomastic, riscul clătinării edificiului social, în măduvă ros de pofticioase termite, se combate prin adormitoare muzici politice, cu efecte paralizante de natura gazelor folosite de trupele Omon împotriva teroriştilor ceceni - acei inşi mânaţi de ideea bizară de a-şi vedea patria independentă. Dar cum în sofisticate perioade istorice idealul independenţei naţionale se împalidează la pătrunzătorul miros de petrol, la fel de himeric se arată acela al stârpirii marii corupţii, fie din rădăcini, cum preconizează dl. Adrian Năstase, fie în persoana nesătuilor actanţi ce profită de pe urma acesteia - cum nu mai preconizează dl. Adrian Năstase.

Nu vom intra în detalii, de ce aşa şi nu invers, sarcina pe care ne-o propunem este, pe urmele premierului, de a desprinde optima soluţie în eradicarea plăgii care ţine în menghina sărăciei două treimi din populaţia unei ţări cu un veac în urmă grânarul Europei. Marea corupţie, cea mică mai poate zburda o vreme...

Luând în consideraţie că unde se adună mulţi bani de îndată se înfăţişează un corupt - distinşi domni ai copilăriei mele pronunţau conrupt, mai sonor, mai pe placul limbii - şi-i înhaţă fără putinţă de a fi împiedicat, necum penalizat, la mintea cocoşului este că lovitura de graţie, pe care din plin o merită ticăloşii, ar fi desfiinţarea banilor. Nu poţi construi palate contra legături cu ouă şi nici depune în băncile din Bahamas coşuri cu pepeni! Ideea zâmbise şi doctrinarilor comunismului care, ca în tot ce au făcut, cu excepţia genocidului, au lăsat lucrurile la jumătate, punând în circulaţie o monedă fără curs valutar. Structuraţi pe relaţii de putere, ideologii roşii, inclusiv finanţiştii lor, precum neuitatul Eugen Varga, nu oboseau să sublinieze că, de când o născociseră maloneştii fenicieni, până la smintiţii Yankei care au creat dolarul, moneda n-a încetat să provoace nenorociri, pe care studiul istoriei ni le aruncă în faţă, spre a ne consterna.

Primul efect al desfiinţării banilor ar fi încetarea falimentelor bancare, implicit a tentativelor acestora de a renaşte din propria cenuşă. Lipsa băncilor l-ar scuti pe procurorul general al republicii de a mai introduce recursuri în anulare ce-l pun în aceeaşi oală cu reputatul expert Pavalache - situaţie în fond jignitoare pentru acesta din urmă, câtă vreme, până la o sentinţă judecătorească, stă sub cortul prezumţiei de nevinovăţie!

Desfiinţarea banilor s-ar putea însă izbi de anumite greutăţi, dintre care cel puţin una insurmontabilă, din păcate: protestul numismaţilor. O soluţie de schimb se impune atunci, ca de la sine: clonarea în serie a persoanelor oneste de ambele sexe, ca material înlocuitor al impurului amestec de corupţi/ incoruptibili ai zilelor noastre... O măsură a viitorului, dar de tot interesul odată ce, practic, prezentul trece cu incredibilă viteză: corupţii şi-au făcut, îşi mai fac încă suma lor, îi priveşte,ce-a fost a fost, ce se întâmplă va fi de îndată de domeniul trecutului, de ce ne-am pierde cu firea?

Marii corupţi sterilizaţi în chip nedureros, în clinici de lux, cei mici la stat, de la grijulia mamă ce duce profesorului sever paneraşul cu struguri la cei şase-şapte proprietari de magnifice vile ce n-ar putea explica din ce fonduri le-au făcut, iată dubla lovitură ce ar elimina toate categoriile corupţiei pe solul patriei. Şi pentru totdeauna! Cât ne priveşte, ţintim numai marea corupţie. Cea mică ţine de tradiţie, dar, în fine, când i s-ar veni de hac, am putea intra nu numai în Europa, dar şi în America, unde de fapt şi suntem de la introducerea porumbului, a tomatelor şi a tutunului...

Făr' de corupţi, în două-trei generaţii ne-am învârti numai printre incoruptibili, precum sutaşul cel scârbit dintr-o tabletă a lui Arghezi. Să nu ne bucurăm, totuşi, prematur: banii asigurărilor sociale fiind destinaţi acoperirii altor goluri bugetare, n-ar putea fi îndreptaţi spre operaţia indicată fără intervenţia F.M.I.-ului şi a Băncii Mondiale, a dlui Verheugen şi a forurilor de la Bruxelles. Se mai naşte şi problema spinoasă a aplicării ordonanţei de urgenţă prin care s-ar stabili elementele respectivei selecţii. Inşi de o cinste ce nu e permis a fi pusă în discuţie, precum preşedintele Senatului, deputaţi ai Puterii, dar şi ai U.D.M.R., eventual ai P.U.R şi ai minorităţilor ar fi indicaţi să verifice listele întocmite de specialişti imparţiali, vezi membrii clubului '75 şi ai altor grupări obşteşti ce s-ar putea chiar înfiinţa în acest scop pe lângă filialele P.S.D. - drept cele mai la îndemână. Registrul cu evidenţa celor puri ar fi public, dar secret, spre a nu întârzia nejustificat mersul operaţiunilor. Presa ar avea acces la date prin sistemul bolivian, dându-i-se fişele din cinci în cinci.

Bineînţeles, o clonare în masă îşi are adversarii ei, dintre care cel puţin unul de netrecut: dl. George Pruteanu n-ar admite într-un text de lege românesc barbarul neologism clonare - şi asta face să cadă totul. Dar mai sunt soluţii şi iată una: programul de asanare genetic. Orice prunc, încă în pântecul matern, va fi investigat în clinici modernizate prin donaţii occidentale, precum şi cu cele mai noi tehnici, spre a se constata dacă da sau nu în AND-ul său s-a strecura gena corupţiei - recent descoperită de un savant american de origine chineză. Lipsită de riscuri majore se crede a fi extragerea blestematei gene şi la adulţi, evitându-le astfel acestora, în fond nişte victime, tărbăcirea prin presă şi unele neplăceri la serviciu, iar în cazul cel mai rău, păguboase cheltuieli cu avocaţii.

O dată depistat un purtător al genei corupţiei şi în posesia actelor intervenţiei chirurgicale, omul ar fi îndrituit a pretinde în instanţă despăgubiri materiale, în raport direct cu ce ar fi obţinut în cazul în care nu s-ar fi supus tratamentului. Un fond de două mii de miliarde, constituit la buget, ar face faţă necesităţilor, în primul an. Iar pe măsură ce PIB-ul ar creşte şi economia ar înflori, aşa precum statul oferă tinerilor locuinţe de una şi două încăperi cu ingenioasă distribuire a spaţiului, şi celor castraţi de gena corupţiei aceeaşi autoritate le-ar putea oferi cochete ferme cu câte două-trei corpuri de case, bazin de înot, teren de golf, grajduri, corturi pentru oaspeţii la petreceri câmpeneşti în număr mare. Construcţia fie şi numai a acareturilor, a căilor de acces ar contribui la reducerea ratei şomajului, sporind totodată atracţia turismului naţional. Luxul atrage şi nu doar o mie, ci două sau chiar trei mii de nemţi ar putea să vină în România anual...

Un parc al foştilor mari corupţi, cu aceştia pe bănci vopsite în trei culori, mângâind pe creştete copilaşi păvălateci şi nutrind veveriţe domesticite ar constitui o replică la Dracula Parc, între acesta şi Înger Parc, al lui Mircea Dinescu. Eliberaţi de febra de a-şi însuşi cât mai grabnic cât mai mulţi bani din cât mai multe locuri şi în cât mai variate chipuri, foştii viitori mari corupţi şi-ar folosi cu spor timpul scriind amintiri imaginare, atunci când memoriile din realitate se scriu de către cei dintru început incoruptibili.

Scăpat de gena nefastă a corupţiei, românaşul nostru va putea, nestingherit de nimeni, să ocupe un post de lefegiu, realizându-se plenar. Din salariul lui mediu va fi în stare când să mănânce, când să-şi plătească întreţinerea, fără cea mai vagă străfulgerare a ce i-ar fi adus viaţa ca mare corupt. Politică nu va face, dar va vota cu regularitate şi anume guvernul - ...bun cetăţean, turmentat sau ba.

Mai se aud şi voci sceptice la propunerile A.R.C.M.C. (Asociaţia Română de Combatere a Marii Corupţii), de noi înfiinţată. Acestea susţin că toate modalităţile mai sus propuse sunt cu dublu tăiş, adânc vătămătoare social, sadice în esenţă şi, oricum, depăşite de vreme ce lucrează o Procuratură care a şi pus mâna pe un mare corupt, parcă şi pe un al doilea şi are în vedere un al treilea - până la alegerile anticipate. Ca să nu rămânem fără obiectul muncii, mai lansăm o cale, aceea de a ne adresa cu blândeţe, dar cu toată hotărârea făptaşului, relevându-i unele aspecte negative ale acţiunilor lui, îndemnându-l, îmbiindu-l, să se schimbe. Mai indicat încă, fiecare mare corupt in spe ar trebui să dispună de un mentor, de preferinţă superiorul său ierarhic, profesionist cu absolută experienţă. Lui să i se confeseze din timp, de câţi dolari e vorba şi prin ce procedimente. Când s-ar fi comportat aşa, Fane Pavalache ar fi fost mântuit! Recunoaştem însă că aici ne suprapunem strategiei oficiale. Oricum, aderăm la ea fără rezerve: vorba bună, tonul potolit, sfatul de taină, o atmosferă destinsă - fac minuni.

Marea corupţie va dispărea deci cu totul şi cu totul, va fi ca un capitol înceţat, ambiguu, al istoriei recente, între atâtea altele, dezignând moravuri curioase, tipuri de epocă, uitate impasuri, stihii ale eternului omenesc. A.R.C.M.C. vă garanteză. Şi este cert că în ziua cea din urmă a marii corupţii, proaspăt raşi, ne vom uita în oglindă, observând cu stupoare apariţia, la rădăcina nasului, a unui al treilea ochi.

Nostradamus o prezisese...