Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Secănd" de Rodica Zafiu


Între englezismele recente de largă circulaţie se numără şi sintagma second hand, folosită în genere ca determinant invariabil al unui substantiv, pentru a desemna o marfă revîndută, reutilizabilă, în opoziţie cu cea nouă ("un televizor color second-hand" - "Evenimentul zilei" ( EZ 658, 1994, 4; "încălţăminte de sezon second hand" - "România liberă" ( RL 2073, 1997, 16). Frecventă în anunţurile de mică publicitate, dar intrată deja şi în conversaţia cotidiană, formula e concurată de echivalentul românesc "(la) mâna a doua": "utilaje de carmangerie şi abator la mîna a doua" (RL 2073, 1997, 16). Presupunerea pe care o face Adriana Stoichiţoiu (în Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenţe, cretivitate, Bucureşti, All, 1921) - că e vorba de un uz eufemistic al englezismului - e perfect îndreptăţită: posibilele implicaţii negative sînt evitate prin folosirea unei expresii străine cu aer tehnic şi neutru; mai mult, prestigiul actual al englezei ca limbă a modernităţii constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotaţii depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (şi negativ) valorizantă prin schimbarea prepoziţiei: "de mâna a doua" nu mai înseamnă "refolosit", ci "de proastă calitate" (în opoziţie cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în discuţie nu apare în principalele noastre dicţionare: nu e înregistrată nici în DEX, nici în DLR, deşi ambele cuprind o mulţime de expresii şi locuţiuni în care intră mînă: de la cele mai simple, prepoziţionale - de mînă, în mînă, pe sub mînă, peste mînă, din mînă în mînă - pînă la cele mai elaborate - a fi bun să se ia de mînă cu cineva, a se ţine cu mîinile de burtă de-atîta rîs, a scoate castanele din foc cu mîna altuia, a-i pune Dumnezeu mîna în cap etc. E probabil ca expresia mîna a doua să fie relativ nouă - calchiată după franceză, unde de première main vs. de seconde main se folosesc mai ales pentru informaţii - "direct de la sursă" vs. "prin intermediari" - ; oricum, ne aflăm şi în faţa unei scăpări a dicţionarelor.
în română existau de altfel şi alte expresii pentru un conţinut parţial asemănător, haine şi obiecte putînd fi identificate, după provenienţă şi după modul de obţinere, ca: de pomană, de căpătat, (mai nou) de ocazie. Nici una din sintagmele citate nu are un sens absolut neambiguu şi de altfel definiţiile lor în dicţionare nu se identifică perfect cu semnificaţia care ne interesează aici. Ele reflectă în schimb, în bună măsură, contextul social şi cultural în care au circulat: sursa bunurilor deja folosite fiind practicile religioase comemorative sau de caritate, darul, eventual o vînzare improvizată a unui bun personal ("ocazia", în societarea românească din a doua jumătate a secolului XX: în concurenţă şi interferenţă cu celelalte categorii tipice ale procurării mărfurilor: "de la stat", "de la ţăran", "de la pachet" sau ca "refuzat la export"). Ideea tradiţională a comerţului cu lucruri uzate, mai ales cu haine vechi, e de găsit în cîmpul lexical format din Taica Lazăr, vechituri, haine vechi, talcioc etc., în care toţi termenii sînt marcaţi peiorativ. în momentul de faţă, mărfurile moderne dintr-o societate de consum sînt însă mult mai puţin uzate decît în lumea tradiţională, iar rularea lor rapidă de la un utilizator la altul a căpătat un aer de normalitate sistematică. Caracterul tehnic al sintagmei second-hand nu este deci deloc nejustificat; de altfel, el se aplică la mărfuri extrem de diversificate: de la "îmbrăcăminte second-hand" (RL 2073, 1997, 16) - pînă la "tramvaiele second-hand aduse din Germania" (EZ 2278, 1999, 1). Din punct de vedere strict lingvistic, observăm că formula rămîne invariabilă şi tinde să-şi păstreze o pronunţie cît mai apropiată de cea originară. în exemplele care urmează, adaptarea grafică e un exces intenţionat din partea ziaristului, doritor să atragă atenţia şi, poate, să sugereze şi puternica implantare a cuvîntului în română: ""Mîna a doua" sau "secăndul""; "ce se mai vinde prin "secănduri""; "se vînd, la second, cu o bogată căptuşală" (Capitala, 25, 2000, 7). Fragmentele citate ilustrează un proces bine definit de evoluţie semantică şi de productivitate lexico-morfologică: se pare că în vorbire second hand a căpătat (transfer metonimic perfect normal) şi sensul de "magazin unde se vînd mărfuri la mîna a doua"; cu acest sens, a devenit substantiv neutru, articulabil, apt să primească desinenţe de plural. La fel de firească e şi abrevierea sintagmei, prin păstrarea primului său element - transformare perfect paralelă cu cea petrecută cu decenii în urmă în vorbirea familiară, cu blue jeans - deveniţi blugi. şi în cazul blugilor (concuraţi acum de mai eleganta refacere jeanşi), decupajul (imperfect) conserva din sintagma engleză adjectivul. Dacă nu e neapărat o formă care se va impune, secăndul constituie în orice caz o dovadă a asimilării în limbajul familiar a noţiunii şi a formulei second-hand.