A XVI-a ediţie a Colocviului Invalizilor de la Centrul Cultural Canadian din Paris a avut ca temă „Alcoolurile”. Şi literatura, trebuie precizat. Nu e chiar originală tema. O altă manifestare similară de la Rivesaltes din Pirinei i-a acordat romancierului Jean Echenoz un premiu constând în 225 litri de vin, care îi vor fi expediaţi acasă sub forma a 300 de sticle. Presupun că nu pentru valoarea operei. La Café de Flore din Paris, romancierul Frédéric Beigbeder organizează anual pentru colegii săi întru literatură şi băutură o agapă cu 400 de invitaţi, stropită cu 1000 de litri de băuturi diverse. Jurnaliştii francezi amatori de astfel de curiozităţi bahico-literare, care ştiu că Tolstoi bea votcă în cantităţi pe măsura geniului său sau că Racine, Malcolm Lowry şi Faulkner (burbon) erau alcoolici, se întreabă de ce scriitorii din zilele noastre nu mai sunt la înălţimea, bahică şi literară, a iluştrilor lor înaintaşi. Se prea poate să nu fie, cu două sau trei excepţii, ca americanul Charles Bukovski sau Françoise Sagan (morfină, cocaină, whisky), bahic, sigure, literar, discutabile. Nici în ce priveşte drogurile, lucrurile nu stau mai bine. Unde sunt Edgar Allan Poe şi Baudelaire (haşiş!), Verlaine şi alţii. Montaigne, Mauriac şi Pivot beau, ei, numai vin.