Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Optimistei:
Sa ne bucurăm? de Ioana Pârvulescu

Motive de optimism

Târgul de carte sună în Bucureşti ca un deşteptător de hârtie, de două ori pe an: la început de vară şi la sfârşit de toamnă. Un cititor pasionat, avid sau numai curios se trezeşte imediat în cei mai mulţi dintre noi.

Zeci de mii de cărţi înfoiate pe rafturi îşi aşteaptă cititorii. Iar aceştia vin din toate colţurile Capitalei sau din alte oraşe, străbat per pedes aleea faraonică către intrarea în pavilion, înaintând pe linia albă, şi-apoi umplu toate galeriile, dând impresia unor furnici în căutarea unui loc în muşuroi.

92.000 de vizitatori anul acesta, spune cifra oficială. (Oare cine şi când şi cum m-o fi numărat? - mă întreb cu îngrijorare. Şi câte identităţi distincte am avut, dacă am venit mai multe zile la rând?) Editurile mari au spaţii tot mai mari şi vizitatori tot mai mulţi (Humanitas şi Polirom, Rao şi All, Paralela 45, Teora, Corint şi Curtea Veche). Cum-necum, şi editurile mici există şi rezistă eroic. Cu totul în jur de 400 de expozanţi. Iar între cei 92.000 de căutători de carte, o mulţime de prieteni pe care e reconfortant să-i întâlneşti în fiecare an.

Numeroase lansări. Scriitorii au grijă să-şi termine cărţile înainte de Târg, editorii să le tipărească, iar criticii să le citească de azi pe mâine şi să le lanseze generos, scoţându-le în faţă, pentru public, calităţile, păstrând pentru ei, deocamdată, eventualele defecte. De la Andrei Pleşu la Claudiu Komartin, de la Adriana Bittel la Radu Paraschivescu, de la Ion Manolescu la Ioana Nicolaie, de la Grete Tartler la Ana Stanca Tabarasi şi la Constanţa Vintilă Ghiţulescu (ambele premiante pentru debut ale Românei literare), de la Ştefan Cazimir la regretatul Iordan Chimet, se publică, se traduce, se evocă, se dăruiesc cărţi frumoase şi autografe grăbite.

Editurile au început să înveţe că trebuie să-şi facă publicitate, ca să existe, şi au găsit soluţii la zi. Afişe uriaşe, ecrane panoramice pe care curg cărţi şi imagini, autori "expuşi" primejdiei agorei, sloganuri, coperte tot mai atrăgătoare. Şi, nu în ultimul rând, REDUCERI: 10%, 20% sau, la cărţi mai vechi, chiar 50%.

O Dacie Logan cu fundă albastră pe creştet, plasată la intrare, este premiul la Tombola Gaudeamus. Cu siguranţă că n-o s-o câştig eu, aşa că, asemenea personajului dintr-un banc binecunoscut, deşi mi-ar prinde bine şi mi-o doresc, nu particip la tombolă. Dacia a revenit cititoarei cu numele de Adina Maria Demian. Să fie într-un ceas bun!

Mai important decât orice Logan este însă votul publicului. Anul acesta, cea mai râvnită carte a Târgului (autori români şi străini), anunţată duminică la ora 14.00 a fost Despre bucurie în Est şi în Vest de Andrei Pleşu (Editura Humanitas). Iar pofta jurnaliştilor a fost îndreptată spre 1001 de albume de ascultat într-o viaţă (Editura RAO).

Între atâtea cărţi noi, nerăbdătoare, o bucurie liniştită a ochiului o reprezintă Anticariatul nostru: pentru iubitorii de ediţii bibliofile şi princeps, de reviste îngălbenite şi trecut-memorie. Fac parte dintre aceştia, aşa că zăbovesc mult la standul domnului Zegrea, alături de alţi cititori pasionaţi de cărţile vechi.

Am străbătut tot Târgul. Pe măsură ce greutatea sacoşei creştea, portofelul devenea tot mai uşor. Deşi, recunosc, am primit şi câteva frumoase cadouri. Oricum, va trebui să rezolv problema găsirii unui loc în biblioteca arhiplină pentru: Kierkegaard, Opere I (Humanitas), Rilke, Jurnal, Rilke-}vetaieva-Pasternak, Roman epistolar, 1926 (Ideea Europeană), Dos Passos, Manhattan Transfer, Klaus Mann, Mefisto, Henry James, Piaţa Washington, (Corint), Leonid Dimov, Opere I, Ioana Nicolaie Cenotaf (Paralela 45), Borges, Cartea fiinţelor imaginare, Leonard Cohen, Cartea aleanului (Polirom), "poche" Cărtărescu (Humanitas) şi o mulţime de documente de anticariat despre Braşovul de odinioară.


Motive de pesimism


Când ajungi în capul scărilor şi vezi înghesuiala de jos, din standuri, te apucă ameţeala. Cosmin Ciotloş, cronicar la România literară, a avut un moment de agorafobie. Lipsa de aer şi aglomeraţia te fac să te gândeşti cu nostalgie la Bookfest, unde, pentru o dată, s-a putut respira, lansa, cumpăra în voie, deşi numărul cititorilor n-a fost mai mic.

Hoţia de cărţi e în floare. Şi nu se fură orice, ci numai cărţi râvnite. Nici nu intru bine în Târg că asist la următoarea scenă. În timp ce Andrei Pleşu semnează cu vitejie (de două ore, mi se spune) pe cartea abia lansată, un ins cu o figură impasibilă, în costum, se apropie, se face că se uită la o carte de pe măsuţă, apoi o ia şi, strecurându-se alături de cei care o cumpăraseră, mai vrea şi autograf. Spiritul meu civic (din cetatea cărţilor) se revoltă imediat şi-l întreb într-un ferm aparté: "Aţi cumpărat-o?" Omul pune cartea jos şi-o ia din loc. Poate că am pus o întrebare nepotrivită. Poate că am făcut o faptă nedelicată.

Editura Univers, fala editurilor de odinioară, te întristează. N-a mai rămas aproape nimic din ea, iar cărţile se vând la jumătate de preţ. În mod inexplicabil, organizatorii micului stand au simţit nevoia să scrie pe un afiş: "Vindem cărţi". Încă.

Gazeta Târgului, distribuită gratuit, arată trist. N-are şarm, n-are zvâc. Mai bine fără.

Urma să particip la lansarea unui volum bilingv de poezie a doamnei Constanţa Buzea, apărut la o editură din Cluj. Cu o zi înainte de lansare am aflat vestea: cărţii, aflate încă sub tipar, i s-a greşit coperta. Nu va mai putea fi la stand în timp ultil. Acest "ultim moment" sau chiar după ultimul moment pare să fie una din regulile publicării la Târguri.

Câteva lansări cu cărţi bune nu reuşesc să adune decât o mână de oameni. De ce?

Printre cărţi şi printre scriitorii din Târg aflu o veste rea: a murit, în Parisul exilului său, Lucian Raicu. Îmi amintesc de vizita pe care i-am făcut-o, de cartea despre Eugen Ionescu pe care, ca proaspătă redactoriţă, i-am publicat-o, de cea despre Gogol pe care mi-a dăruit-o, de tot ce au însemnat cărţile lui pentru mine. Şi am mai avut un motiv de tristeţe, dar pe acesta îl ţin pentru mine. La urma urmei nu trebuie dat totul pe mâna publicului.


Un motiv de încredere


Acasă mă aşteaptă, deschis la jumătate, un manuscris pe care îl citesc cu sufletul la gură şi care, nu mă îndoiesc, va străluci la Târgul de vară din 2007: Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, volumul II. Câte alte cărţi or fi, acum, în curs de închegare? Câţi scriitori au pe masă manuscrise? Vom trăi şi vom vedea. Peste câteva luni.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara