Continuă seria reportajelor din uzine, a mesajelor muncitorilor-scriitori, fotografiile surprind muncitori în act, ca de pildă „Tinichigiul Ionescu Alexandru de la uzinele «Tudor Vladimirescu» din Capitală lucrînd la noul ciocan”.
În contextul unor asemenea reportaje (şi acesta e tonul general), nu poate să nu sară în ochi un text al lui Radu Cosaşu (în pagina 5 a numărului 19 şdin 1960ţ), intitulat „Evocare”, un reportaj imaginar de la semnarea capitulării germane în faţa puterilor aliate învingătoare. Pe urma unui document redactat de doi ziarişti sovietici, document care descrie minut cu minut semnarea capitulării necondiţionate germane în 1945 lîngă Berlin, Radu Cosaşu reconstruieşte, cu minime mijloace, o scenă memorabilă. Cei trei ofiţeri germani fac gesturi minimale, fiecare sînt portretizaţi elocvent şi precis:

„La 0,04, au intrat în sală: generalul feldmareşal Keitel, în uniformă de paradă, atingînd, probabil, astfel indicele cel mai înalt al ridicolului de pe glob în clipa aceea, cu bastonul de mareşal în mînă, cu faţa congestionată, cu mănuşi, pe care le-a predat aghiotanţilor săi, aflaţi în poziţie de drepţi, smirnă; în dreapta sa, generalul-colonel Stumpf, locţiitorul lui Goering, mititel, mohorît, absent; în stînga sa, generalul-amiral von Friedeburg, ramolit, adus de spate, de asemenea nepăsător.”

Totul se face (şi se scrie) cu ochii pe ceas, ritmul sacadat, punctat însă de amănunte pitoreşti, surprinse minimalist, amintind extraordinarul „145 de minute la Mizil” al lui Geo Bogza. Ritmul impune de altfel şi o inovaţie formală, Cosaşu organizînd două pasaje din acest text în formă poetică: „necondiţionat, necondiţionat/ neştiind ce să facă cu mîinile, cu mănuşile, cu buzele/ cu zîmbetele, cu saluturile, cu privirea”. Este o insulă de literatură de cea mai bună calitate, cu tot antifascismul subiacent, singulară în această perioadă a Gazetei literare, atinsă parcă iremediabil de festivism şi spirit muncitoresc.