este discutabil că Barack Obama, fostul preşedinte american, a avut, realmente, mari performanţe ca lider al celei mai mari puteri a lumii de azi – dacă punem pe o coloană ceea ce a promis şi ceea ce a ieşit după 8 ani de mandate, minusurile în dreptul său sunt foarte multe. Există chiar şi glume despre acesta şi una dintre ele are legătură cu literatura: s-a spus că, discutabil ca performer politic, Obama avea gusturi foarte bune în materie de literatură. Se poate argumenta că este aşa: bunăoară, în fiecare vară, înainte de a pleca în vacanţă, Obama anunţa o mică listă cu cărţile pe care le ia cu el, spre lectură. Listele sale de „lecturi de vacanţă“ sunt foarte interesante. În ultima vară petrecută la Casa Albă, între cele cinci titluri pe care le-a făcut publice se regăseşte şi Ruta Subterană. Adică, romanul lui Colson Whitehead (al şaselea al autorului, în ordine cronologică, publicat în 2016, la 16 ani distanţă de la debutul în roman al scriitorului american) care a luat Premiul Pullitzer în 2017 şi Premiul pentru cea mai bună carte a anului din SUA în 2016 şi, împreună cu acestea, alte premii mari; plus tiraje vîndute în milioane bune de exemplare, plus traduceri în peste 40 de ţări.

Un detaliu care este izbitor la acest roman, încă de la primele pagini, este dimensiunea sa evident cinematografică. Cine dă un search rapid pe internet vede şi una dintre urmările acestui fapt: Amazon Studios a cumpărat drepturile de TV pentru un serial. Tematica pe care o acoperă cartea e una pe val – are undă verde majoră inclusiv în sensul corectitudinii politice; prin urmare, e de aşteptat ca filmul să fie unul de succes.

Cine dă o altă căutare despre această carte – una de la care, să zicem, vrea să obţină o hartă a receptării ei şi a eventualelor borne de sens cu privire la roman – va mai fi izbit de un detaliu: puţinătatea referinţelor, ca inventivitate. Multe se repetă – şi foarte multe de fapt stau în zona superlativului sau aproape de aceasta. Iată cîteva dintre ele: carte despre istoria Americii – din trecut, dar şi cu bătaie pe ce e în prezent; carte luminoasă, dură; carte despre libertate şi despre pandantul acesteia, sclavia (aici, la propriu, între altele); carte despre o istorie „subterană“ a Americii, acum, posttraumatic redescoperită; carte despre evadare, despre fuga spre libertate; carte a contrastelor – lumină şi intuneric; a povesti, luminos despre o perioadă întunecată, bunăoară. „Nu faptele neapărat; ci adevărul faptelor“ – cum indică o inspirată sintagmă care este legată de această carte.

Pe de altă parte, Ruta subterană este un roman care stă pe un val la modă. Simplu spus: recuperarea – la nivel faptic, etic, istoric – a unei epoci întunecate pentru SUA. Este şi o patină corect politică, dacă insistăm să citim cartea de faţă şi cu aceste lentile, dar mă grăbesc să spun că, de data aceasta, poate că e bine să fie, fiindcă atît miza pe care joacă intriga acestui roman, cât şi soluţiile narative propuse de Colson Whitehead sunt decente, în regulă, profund umane. Aşa încît, dacă acceptăm – şi o putem face, avem elemente pentru aceasta – că decupajul pe care îl propune acest roman poate merge şi către o asemenea afiliere, corect-politică, poate că este chiar de salutat acest mod de a înţelege un demers corect politic. Fiindcă adevărul subteran, ascuns, care camuflează vinovăţii, trebuie scos la suprafaţă – iar cartea, între altele, face şi ceva de acest gen. Perioada sclaviei în SUA este o temă mare, traumatică, extrem de sensibilă, dar şi bine spusă, bine povestită în această carte de Colson Whitehead. Nu în alb şi negru. Este o carte realmente cu multe nuanţe. De asemenea, este o carte care poate fi văzută şi ca un demers retoric în numele egalităţii – dar a egalităţii de şanse, nu a aceleia absolute – care nu există – şi a libertăţii.

Dincolo de aceste acroşe – care sunt justificate de opţiunea auctorială – şi revenind la detaliul că nu există, ca plajă de consideraţii, o mare varietate de reacţii la acest roman, este de spus că, deşi cartea e fixată doar în cîteva repere, ea stă, de fapt, foarte solid: ca structură, ca intrigă, ca poveste. Ruta subterană este şi despre un mod simplu şi un ton firesc de a vorbi despre lucruri grave, încă foarte dureroase în Statele Unite.