Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dans:
Ritmuri flamenco de Liana Tugearu

Întâlnirile JTI (Japan Tabacco International) au devenit, de câţiva ani buni, evenimente artistice de prestigiu. De fapt, lăsând deoparte multiplele şi variatele spectacole şi festivaluri de dans contemporan, precumpănitor experimentale, cele mai importante companii de dans şi cei mai mari creatori ai dansului au putut fi văzuţi datorită acestor întâlniri. Ele au adus la Bucureşti spectacolul lui Maurice Béjart, Balet pentru viaţă, care ataca o problemă de stringentă actualitate, ravagiile bolii SIDA, şi avea între interpreţi un artist de excepţie, Gil Roman, apoi coregrafiile de un subtil rafinament ale lui Nacho Duato, interpretate de Compania National de Danza sau, în fine, ne-au prilejuit reîntâlnirea cu Culberg Ballet, prin creaţiile a doi mari coregrafi contemporani, Matz Ek şi Johan Inger.

Marele public a fost încântat şi de "întâlnirea" de acum câţiva ani cu Tango pasion, iar, de curând, pe scena Sălii Mari a Palatului, a fost entuziasmat de evoluţia unuia dintre cei mai mari dansatori de flamenco ai zilelor noastre, Joaquin Cortés.

Născut la Cordoba într-o familie de ţigani, Joaquin Cortés a început să studieze dansul la 12 ani, la Madrid, iar la 15 ani era deja angajat la Ballet Nacional de Espańa şi curând devenea solist. Treptat a devenit o stea internaţională, participând la spectacole în care apăreau şi Maya Plisetskaya sau Silvie Guilem, dansând de la Tokio la New York, făcând şi coregrafie, devenind şi artist de film, creându-şi în 1992 propria companie, fiind invitat în 1999 la ceremonia de decernare a Premiilor Oscar şi creând până astăzi spectacole flamenco, aplaudate pe toate scenele lumii.

Mi soledad (Singurătatea mea), spectacolul prezentat la Bucureşti a avut premiera în Mexic, în luna mai 2005. Ca şi în creaţiile sale anterioare, dintre care am văzut, înregistrată, Gipsy Passion, Joaquin Cortés dansează cu instrumentiştii şi cântăreţii de flamenco alături de el, pe scenă, uneori printre ei şi împreună cu ei, neagreând spectacolele cu muzică înregistrată, pe care le consideră reci, necreându-i un ambient care să-l inspire.

Faţă de Gipsy Passion, Mi soledad nu a beneficiat însă şi de aportul companiei sale de dans, care nu l-a însoţit la Bucureşti şi astfel nu am putut vedea acele desfăşurări în fraze coregrafice ample, interpretate de întreaga trupă, în care, ceea ce este specific şi interesant pentru coregraful Joaquin Cortés, se poate urmări în ţesătura lor şi anume modul cum acesta foloseşte vocabularul specific dansului popular flamenco într-o sintaxă mai largă, de dans contemporan. în secvenţele dansate ale spectacolului Mi soledad, preponderent muzical, ne-am bucurat, deci, doar de calitatea de interpret a lui Cortés, întruchipare vie a tuturor virtuţilor dansului flamenco. Dansatorul are o forţă pasională ce pare a izvorî din fiecare părticică a trupului său şi totodată o vibraţie a mişcărilor picioarelor, care-şi cântă singure ritmurile, ce se transmit trunchiului în unduiri uşoare şi ajung la braţele-aripi şi la palmele ce se deschid adesea ca nişte flori.

Joaquin Cortés vrea să intre în contact cât mai direct cu publicul său, invitându-l explicit să participe la crearea atmosferei generale. Şi spectatorii Sălii Mari a Palatului au răspuns invitaţiei sale, aplaudând în picioare, în numeroase momente şi preluând chiar unele ritmuri - un fel de descărcare colectivă de energie, dorită şi realizată la acest gen de spectacole.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara