Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Recenzii de ---

Marius Sala,
101 cuvinte mostenite, imprumutate si create
Colecţia „Viaţa cuvintelor”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010, 249 p.

Marius Sala este unul dintre puţinii lingvişti contemporani care, precum academicianul Al. Graur odinioară, reuşesc să spună publicului larg poveşti despre cuvinte, poveşti interesante, plăcute lecturii şi care oferă nu o dată surprize. Volumul în chestiune a deschis, anul trecut, la Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor”, în care au mai apărut până în prezent două volume: 101 cuvinte argotice de Rodica Zafiu şi 101 cuvinte de origine turcă de Emil Suciu. „Povestea” cuvintelor pe care o spune această carte începe de la „a fost odată”, adică de la începutul începuturilor, care este… etimologia cuvântului etimologie şi vechimea acestuia.
„Povestea originii cuvintelor este veche – ne spune Marius Sala –, ea datează din Antichitate. Chiar cuvântul etimologie a apărut în epoca elenistică, fiind format din două cuvinte greceşti: étymos „adevărat, real” şi lógos „cuvânt” (= ştiinţa care face cunoscut adevăratul sens al cuvintelor”). În Grecia antică, studiul limbii a fost multă vreme parte componentă a filozofiei (…); etimologia era ştiinţa adevăratului sens”.
Şi cum este vorba despre „viaţa cuvintelor”, capitolele sunt structurate în consecinţă: Certificatul de naştere al cuvintelor, Apariţia cuvintelor, „Vieţuirea” cuvintelor, „Moartea” cuvintelor (partea I, intitulată Despre cuvinte, în general, ilustrată însă cu „aventurile” cuvintelor româneşti).
Pentru că am menţionat mai sus surprizele pe care ni le oferă etimologia cuvintelor, iată câteva: tanti şi mătuşă au acelaşi etimon îndepărtat, lat. amita „mătuşă”. Cuvântul bulevard este de origine olandeză (bolwerc, „întăritură de bârne”, „zid de apărare”), intrat în româneşte prin franţuzescul boulevard. La originea îndepărtată a cuvântului Satana este un cuvânt etiopian, sajetān „duşman”, pătruns în ebraică, apoi în greacă şi în slavonă, de unde l-am preluat noi. Vânăt şi venetic au origine comună, lat. venetus, adjectiv care însemna „bleu-turcoaz”. Cuvântul pantalon(i) îşi are origine în numele unui sfânt, San Pantaleone (Pantalone), devenit patronul Veneţiei şi care i-a dat numele şi celebrului personaj de commedia dell’arte.
Utilă celor care studiază limba română, prin conţinut şi bibliografia fundamentală la care face referire, cartea este însă una care se adresează deopotrivă nespecialiştilor, celor care vor să ştie cum de am ajuns să vorbim limba pe care o vorbim.

Luminiţa Corneanu


val chimic,
Umilirea animalelor
Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2010, 68p..

Umilirea animalelor, primul volum de poezie al lui val chimic, continuă să îşi revendice – la ceva timp după publicare – textele critice. A fost numit „unul dintre cele mai bune volume de poezie din ultimii zece ani”, „un bun volum de poezie, nu un experiment”, „unul dintre cele mai consistente debuturi din 2010” etc.
Ce îl face să îşi adjudece verdicte din ce în ce mai entuziaste? Argumentele date sunt noutatea (tematică), expresia preluată din muzica techno (cu toate subdiviziunile ei), conexiunea cu o realitate cât se poate de actuală. Mă preocupă totuşi întrebarea dacă acestea sunt suficiente pentru a consacra un volum de poezie realmente durabil. Durabil nu neapărat în sensul de canonic, ci pur şi simplu rezistent. Dacă nu cumva critica s-a grăbit puţin cu generozitatea aprecierilor.
Umilirea animalelor a venit într-un moment bun, în care fluxul debuturilor s-a domolit considerabil. Aşteptarea unor cărţi / autori noi poate fi uşor confundată cu aşteptarea unui stil / direcţii noi în poezie. Departe de mine intenţia de a contesta calităţile cărţii. Volumul se înscrie în linia poetizării unei lumi bizare, cu fiinţe eviscerate, care au pierdut sensul propriilor acte. Sens activat în poezia noastră odată cu postmodernismul, accentuat după anul 2000. Val chimic adoptă un stil senzorial, cu un „narator” care vede totul dintr-un spaţiu embrionar, prin placenta deformatoare a propriei sensibilităţi. Distorsionarea lucrurilor, a personajelor, a acţiunilor se face prin arderi electrice cu gust de cărbune, de metal încins, de cauciuc ars. Sau prin reacţii chimice: biologice ori ne-biologice. Val chimic este un poet (prefer forma generală, de profesie, în locul celei de „poete”, din cauza genului voit neutru, asexuat al vocii poemelor) lucid, care ştie foarte bine ce face. E surprinzătoare precizia complet nespecifică debutantului. Maturitatea.
Volumul accentuează, o dată în plus, tendinţa tot mai apăsată a descentralizării şi ramificării poeziei. Nu mai avem de a face cu o scară pe care se aşază, valoric, autorii; ci se disting direcţii paralele.
Cu alte cuvinte, umilirea animalelor nu pare să deschidă drumuri noi. E, pur şi simplu, altceva. Peisajul rămâne acelaşi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara