Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Reacţii la schimbarea normelor de Rodica Zafiu

O situaţie de echilibru e creată de obicei de tensiuni şi de forţe care se opun una alteia. Când autoritatea e restrictivă şi conservatoare, apar mişcări de reacţie şi contestare, de negare şi transgresare a regulilor. Un clasicism academic incită la revolte avangardiste. În schimb, cînd instanţa oficială se manifestă permisiv şi tolerant, apar nostalgii totalitare, cu evocarea modelelor (ţepeş-vodă, ,ne-ar trebui o tiranie ca-n Rusia", dictatura militară, Ceauşescu etc.). Toleranţa autorităţii produce reacţii infantile de mare iritare, pentru că modifică rolurile tradiţionale şi îl derutează pe cetăţeanul care nu mai ştie cum trebuie să se comporte. Se pare că aceste mecanisme psiho-sociale funcţionează şi în cazul limbii ca instituţie de cultură. În momentul în care forurile academice îşi ies oarecum din rolul consacrat (de apărătoare îndîrjite ale normei, ale tradiţiei, ale stabilităţii) şi încep să propună inovaţii, modernizări, actualizări, reacţia publică este una de mare nervozitate. Cam asta ar fi, după un an de la apariţie, impresia cea mai surprinzătoare legată de receptarea noului Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2): mulţi dintre cei care se manifestă public (în discuţii, interviuri, pe forumuri, la dezbateri şi conferinţe) protestează contra acceptării de către normă a unor forme considerate pînă mai ieri inculte, greşite. Această reacţie provine dintr-o lipsă de educaţie relativistă, dintr-o incapacitate de a vedea convenţionalismul normelor într-un domeniu anumit de cunoaştere, dar şi dintr-o nevoie - mai profundă - de diferenţiere şi ierarhizare. Principala lamentaţie a participanţilor la discuţii priveşte dispariţia diferenţelor dintre cult şi incult, educat şi needucat: o dovadă că la noi limba are - în ciuda aparenţelor şi a scepticismelor - un puternic rol de marcă socială. Cunoaşterea normelor limbii, folosirea formelor corecte este considerată un factor de prestigiu - ameninţat de pericolul nivelării. Pentru lingviştii vremii noastre, limba e în primul rînd un fenomen spontan, cu regulile şi tendinţele proprii, un obiect de studiu neinfluenţat de preferinţe puriste; frecvenţa în uz reprezintă un argument puternic pentru justificarea şi acceptarea în norma cultă a unei forme, indiferent de originea ei. Pentru vorbitori (în mare parte datorită - sau din cauza - şcolii), lucrurile par să stea altfel: limba e în primul rînd o instituţie socială, normată, cu reguli clare, a cărei evoluţie e o simplă abstracţie; în schimb, presupunerea curentă e că limbajul ascultă de raţionalitate, funcţionează conform unor criterii unice şi riguroase. A admite greşelile de ieri ca variante acceptabile le apare multora ca o concesie populistă, făcută unor inşi inferiori: ,mare parte din aceste noi modificări nu fac decât să legitimeze incultura şi analfabetismul!!!!" (forum Jurnalul Naţional, 13.12.2005); ,În sfîrşit miile de boschetari se pot mîndri cu această îmbogăţire a vocabularului limbii noastre" (forum Evenimentul zilei = EZ, 26.10.2005); ,Sănătate să fie, când elevii (deloc premianţi) ajung să dea lecţii profesorilor!" (ib.); ,în felul ăsta presupun că o să aibă şi ei un avantaj şi o să dea mai bine când îşi vor da corijenţa la română, pentru că mare parte din greşelile lor de ortografie sunt acceptate acum" (ib); ,Părerea mea este că datorită calităţii tot mai slabe a învăţămîntului românesc, de slaba pregătire a elevilor se încearcă cumva o adaptare, o reducere la nivelul lor de înţelegere" (forum.softpedia.com); ,pe cînd renunţăm la Ťmărul pe care l-am mîncatť în favoarea lui Ťmărul care lam halitť, să se bucure tot manelarul (care este)?" (forum EZ 26.10.2005) etc. Chiar într-un articol de ziar este citată - poate incomplet sau incorect - opinia paradoxală conform căreia ,uzul nu este dat de oamenii de rînd, ci de învăţaţi" (Ziarul de Iaşi, 13.12.2005). Modificarea unor norme este percepută în cheie catastrofică, hiperbolică, ca un semn al decăderii generale: ,şi aici are loc aceeaşi degradare a valorii proliferată cu îndîrjire de nişte diletanţi care vor să-şi legifereze prostia" (ib.); ,regulile astea îmi par făcute de analfabeţi sau dacă nu de analfabeţi atunci, pentru analfabeţi" (forum Ziarul de Iaşi, 16.12. 2005). Sentimentul dominant al celui care constată că stăpînirea unor norme nu mai constituie un avantaj e de mare frustrare: ,şi în felul ăsta ne trezim că noi, ăştia puţini care mai rămăseserăm de chiar încercam să ne facem înţeleşi în scris... de căruţă" (ib.). Scrierea legată a compuselor este asimilată tot greşelilor, incapacităţii inşilor neinstruiţi de a segmenta şirul sonor sau grafic: ,şi chiar, de ce să mai despărţim cuvintele, hai să le scriem la grămadă, că pentru analfabeţi este totuna, că oricum nu ştiu să le citească!" (ib).

Prin intermediul transmiterii orale a informaţiilor, ideile despre dicţionar se amplifică în mod dramatic, alcătuind un folclor care, potrivit obiceiului naţional, dispensează de consultarea surselor: ,acum sunt corecte toate formele considerate greşite înainte, şi cu care ne bătea la cap profa' de română" (roportal.ro). În Internet şi în conversaţiile private circulă în momentul de faţă informaţii complet false, de tipul: şse spuneţ ,servici în loc de serviciu (cum îi mai corectez eu pe părinţi? că îmi plăcea să îi enervez)" (roportal.ro), ,am auzit că ar fi formă acceptată şi crează în loc de creează!!!" (forum.softpedia.com). Indignarea se combină curent cu informarea superficială şi cu judecata grăbită a greşelilor - care aparţin totdeauna celorlalţi...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara