Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Ranchiuna unei nopţi de vară de Emil Brumaru


O, va veni o vreme cînd o să trec pe stradă,
Aplaudat de-o şleahtă de Doamne dulci, superb
Şi indolent în droşcă, prinţ gras de mascaradă,
Ţinîndu-şi mîna-n pluşuri şi mestecînd zăpadă
În timp ce-n ţeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb.

Şi-atunci c-un deget lenş te-oi cere din mulţime
Să te-mpleteşti pe roata cupelei ca un lujer,
Tu! cea pe care-odată o răsfăţam în rime,
Cerşită pe mătăsuri fără s-o ştie nime.
Şi vulgu-n piaţa rondă va izbucni în mugeri!

Ci ridicîndu-ţi roba, pe fesele splendide
C-o micşunea voi bate însemnul de Poet!!
Apoi voi sta-ntr-o rînă şi piersici voi deschide
Şi, savurînd alene greţoasele omide,
Voi porunci surgiul să mîie mai încet.

Vei fi atît de tristă şi blînd nedumerită
De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi,
Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită,
Să te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită
Şi-ţi îmbrînceşte trupul, în silă, la buldogi!

Căci sufletul de-o lună ne-nduplecat şi mort e.
Baston de trestioară voi învîrti mereu,
Rîzînd de-acest spectacol ce n-o să-l mai suporte
Nici consulii cetăţii, nici scalvii din escorte.
Şi nasul ţi-l va rupe prepelicarul meu!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara