Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Rabla de Rodica Zafiu

Limbajul jurnalistic e atras în mod irezistibil de registrul ironic şi depreciativ: aproape orice realitate îşi poate descoperi imaginea caricaturală în ştirile de actualitate. În ultima vreme, de pildă, termenul rablă a fost foarte prezent în primele pagini ale ziarelor, în titluri construite astfel încît să atragă atenţia. Programul de scoatere din circulaţie a maşinilor vechi a fost desemnat, necruţător, prin formule ironice, evocînd parodic nume de cod, acţiuni militar-strategice: Programul Rabla, Acţiunea Rabla, Operaţiunea Rabla: "Programul Rablaťaproape epuizat" (Libertatea, 18.07.2006); "Acţiunea Rabla are motorul puţin calat" (Cotidianul, 10.07.2006); "Ministerul mediului a demarat acţiunea rabla" (Săptămîna Financiară, 69, 2006); "Operaţiunea Rabla a demarat în trombă" (stiri.kappa.ro) etc. Desigur, textul legislativ pe care se bazează comentariile jurnalistice nu cuprinde termenul rablă; titlul său exact este "Programul de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto". Trebuie să admitem că inovaţia jurnalistică are mari avantaje în ceea ce priveşte scurtimea şi transparenţa: cuvîntul-cheie rablă trezeşte interesul cititorului în mod mult mai concret decît o fac perifrazele din jargonul birocratic. În rest, comentariile jurnaliste alternează epitetul depreciativ cu sintagme descriptive neutre ("autoturismul vechi", "maşina uzată"). Publicitatea pare a fi şi mai dispusă să atragă prin termenul colocvial: există deja un site (rabla.ro), pus sub genericul - tot de natură militară - "Misiunea Rabla 2006" şi conţinînd mesaje de tipul: "Renunţă la rabla ta şi vino să achiziţionezi un automobil nou Opel, Chevrolet sau Daewoo!" Efecte comice provin din procedeul de transformare a termenului familiar într-un fel de nume de marcă: "Rabla avans la Maserati" (Ziua, 16.04.2005). Tendinţa de tratare în cheie parodică e şi mai puternică în tiparul care imită titluri de film de succes: "Programul Rabla revine" (infonews.ro); "Programul rabla se întoarce" (stiri.rol.ro); "Operaţiunea Rabla se întoarce" (Ziua, 4.03.2006).

Dincolo de expresivitatea stilistică, exemplele de mai sus şi alte sute de citate similare care se pot găsi pe Internet arată fără echivoc că astăzi unul dintre sensurile stabilizate ale termenului rablă este acela de "maşină (uzată)". Alte utilizări sunt mult mai rare şi se referă tot la mijloace de transport - "aşa că au adus o rablă de microbuz" (poezie.ro); "o rablă de elicopter rusesc a provocat un accident aviatic" (gardianul.ro) - sau în genere la aparate, instrumente, obiecte tehnice: "am întrebat dacă n-au cumva o rablă de calculator fără monitor şi care nu-i trebuie nicicui" (moldova.net). Tipică este - ca în exemplele de mai sus - folosirea termenului ca epitet depreciativ, cu precizarea obiectului, în construcţia o rablă de...

În DEX nu este înregistrată specializarea semantică rablă = maşină; ea poate fi totuşi dedusă în context din sensul general indicat de dicţionar: "lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură". Dicţionarul (care citează un termen bulgăresc ca sursă pentru românescul rablă; etimologia este totuşi controversată) cuprinde şi semnificaţii mai puţin actuale (,animal bătrân şi slab; gloabă"; "om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit"). În dicţionarul academic (DLR) apar în citate "nişte rable de mănuşi" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la fiinţe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp.

Pe de altă parte, dicţionarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") şi participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă să am unele dureri de genunchi, mai ales la piciorul drept, destul de puternice. Oare încep să mă rablagesc?" (forum.top-solutions.ro); "mai este liftul ăla super rablagit care te coboară în adâncuri?" (copilulmeu.ro). Derivatul rablagiu - cuprins în dicţionare pe baza atestărilor şi a comentariilor din anii 30-40 - nu pare însă a mai fi folosit; cu atît mai puţin verbul a răblări şi participiul adjectival răblărit (,uzat, prăpădit"), care fusese înregistrat la Vlahuţă (,hainele cele mai răblărite"). În DEX avem surpriza de a descoperi şi cuvîntul rablionetă, cu definiţia "automobil vechi, uzat" şi cu explicaţia etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o creaţie ad-hoc, un cuvînt-valiză glumeţ, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat.

Internetul furnizează şi cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicţionare, din familia lui rablă. Tipice pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluţă şi formaţia glumeaţă rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu sensul "maşină, automobil": "timp de o oră - o oră jumătate stăteam pe lîngă maşini şi discutam fiecare ce-l mai doare la răbluţa, zambilica, carolina sau grăsunicaťlui" (daciaclub.ro); "neapărat carnet şi după aia o răbluţă la mîna a 2a" (romanian-portal.com). La cuvîntul rablament - "un om la 65-70 de ani, care are de drămuit o pensie şi de condus un rablament de Dacie" (weblog.ro) - e interesant procedeul de formare: sufixarea suplimentară, care nu schimbă sensul cuvîntului, ci îi conferă doar o marcă familiar-argotică; efectul comic provine din contrastul între caracterul popular şi familiar al bazei şi nota de distincţie intelectuală a terminaţiei culte, savante.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara