Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă de Emil Brumaru

Stimate domnule Lucian Raicu,
           
Profit de absenţa Tamarei Nikolaevna care-i plecată, c-o şaretă de ocazie, în localitatea P., la părinţii ei, şi-mi prepar o cafea în plus, încercînd să scriu, de azi, scrisoarea pentru mîine, luni! Gînduri disparate, stimate domn, gînduri disparate!
          
De cîte ori o văd pe Nadia la televizor, îmi vine-n minte Dinescu! Sînt absolut sincer, nu mint. Au ceva comun, nu ştiu ce, poate siguranţa, aroganţa, eleganţa şi Franţa! Mersul lor presupune o încredere fantastică; pasul e exact acela care trebuia făcut. Aerul din jur e acelaşi! Sînt înconjuraţi de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred că nu mă înşel.
          
Sînteţi în legitimă neîncredere să mă întrebaţi. "Ce l-o fi pocnit, dom^le, pe Brumaru afecţiunea, de-mi scrie zilnic şi indescifrabil?" Ei bine, pur şi simplu, vă scriu! Lucrurile, într-un anumit fel, s-au întîmplat aşa. După cele două vizite făcute la dumneavoastră, mult mai tîrziu, developînd filmul şi rulîndu-l cu încetinitorul ("developarea" s-a realizat fără să-mi dau seama, ca şi "filmarea"), am început să observ nişte chestii extrem de curioase. Desigur, exista mai demult un gînd al meu, de-a vă scrie. Apoi s-a nimerit c-a venit Dinescu în Iaşi şi, ca şi cum totul era pus de-un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!!
          
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orăşel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subţire şi umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, faţă-n faţă, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteţi de acord că am spirit comercial!
          
Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte aşa-zis ruşinoase, ştiute şi răs-ştiute de toţi, strigate şi şoptite şi scrise pe toate gardurile şi trotuarele de cînd e lumea lume. [...] Închei violent.
          
Cu stimă şi afecţiune,
Emil Brumaru
Pentru 28-VII-1980

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara