Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Protocolul morţii şi beciul răcoros de Constantin Ţoiu


Gingaşele, sfioasele gudurări ale lui S îndrăgostit de putere... (3 febr. 2004).

"în timp ce oamenii caută să nu le fie frică de nimic, le place să se facă temuţi de alţii, iar agresiunea pe care o ţin departe de ei însişi, o exercită asupra celorlalţi, ca şi cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981).

Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie şi spânzură. Invers, umilinţa excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în faţa unei şanse prea mari ce i se iveşte pe neaşteptate cuiva mimând modestia, faptul că aşa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese doar credinţa, nu în viaţa de dincolo. Nu în biserica în sine. Ci în convenţia liniştitoare însoţind stingerea vieţii că aşa trebuie să fie şi că altfel nu e cu putinţă, neavând încotro...

Un hiperinteligent trăind comod din ura publică...

Les gens sont de feu pour le mensonge et de glace pour la vérité...Uitat autorul. (Oamenii sunt de foc, la minciună, şi de gheaţă fiind vorba de adevăr.)

T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui veche de pe vremea întâiului război mondial din cartierul de ţigani.

Duminicile uneori îşi închiriază prăvălia câte unei nunţi ţigăneşti... E ramolit. Arată ca un pahidern scofâlcit. Ratatinat, preferă să umble în patru labe, ca să-i fie mai uşor. Memoria, zgârcindu-se din ce în ce, s-a redus la câteva obsesii... nişte cazaci trecând pe cai gârla... Costel, băiatul primarului, mort înecat, capela din cimitir care ia foc de la mormanele de coroane funebre de flori de hârtie cu pompoasele lor regrete eterne...

De ajutat, îl ajută un nepot, singur cum a rămas... El ia contact cu nunţile, stabilind zilele. }iganii, de obicei, fac nunta joia, dar nu toţi, unii făcând-o ca rumânii, duminica.

Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă şi beau sus şi se îmbată cu toţii în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazorniţelor a căror lumină roşie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniţei, aşa arătând probabil şi gura iadului...

Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, şi încet, încet se prăvălesc cu toţii unul peste altul... |stora zicându-li-se doborâţi...

Cei care nu au avut loc în beci, considerat loc de onoare pentru fruntaşii nunţii, joacă sus, regula funcţionând şi aici. Cei ce nu mai pot să dea din picioare, trebuind să cadă şi ei pe jos, la mijloc; dar cum nu mai e loc, sunt împinşi spre chepeng şi de acolo rostogoliţi pe scara beciului peste viermuiala celorlalţi, doborâţii subterani...
În acest timp, alături, într-o mică odăiţă, patronul, bătrânul, asistat de nepotul său, încearcă să joace şi el sârba, ca ăilalţi, dar, de neputinţă, în patru labe, cu un rest de vigoare, retrezită de vigoarea demonică a celorlalţi.

Cei de jos, care, la urmă, nunta încheindu-se, urcă pe scară sus la lumină, sunt obligaţi să spună ceva, o vorbă, pe ţigăneşte, pe care nu am reuşit să o reţin, un fel de formulă sau parolă destinată naşului, care de obicei doarme tun de mult.

În ultima vreme, împlinind vârsta de nouăzeci şi unu de ani, sărbătorit de toţi ţiganii lui, Gândac le-a cerut şi el o favoare... Când o fi şi-o fi să dea şi el ortul popii, să fie de faţă şi ei cu taraful, să-i cânte de final; iar dacă se poate, coşciugul să i-l ţie o noapte jos, în beciul răcoros, dacă o fi vara...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara