A fost un an fast 2012, cu număr impresionant de cărţi (romane şi proză scurtă, jurnale şi autobiografii) ale autorilor nobelizaţi. Prestigiosul premiu a impus astfel centrul magnetic al literaturii contemporane.
Şi ne obligă să recunoaştem tagma nepreţuită şi nevăzută a traducătorilor. Datorită lor, cei dăruiţi cu har rar, avem acces la capodopere şi autori de pe tot mapamondul.
Întâi laureatul Nobel din 2012, Mo Yan, cu romanul-balenă de 736 de pagini, capodopera sa, Obosit de viaţă, obosit de moarte: în limba română este revelaţia acestui an graţie lui Dinu Luca, a cărui traducere din limba chineză este, pur şi simplu, mirobolantă. Şi încă o probă de intuiţie a Denisei Comănescu: l-a adus pe Mo Yan spre publicul românesc încă din 2008, cu Sorgul roşu.
Cititorii lui J.M. Coetzee (Nobel, 2003) au integral trilogia autobiografică Scene din viaţa provincială: Copilărie publicată în 2011, iar în 2012 – Tinereţe şi Miezul verii, traduse de Irina Horea, traducătoare pasionată a operei unui autor complicat, care se reinventează de la carte la carte. Şi tot Editura Humanitas fiction aduce surpriza – Ţinuturile joase, volum de proză scurtă, debutul Herta Müller, tradus cu fineţe şi rigoare de Alexandru Al. Şahighian.
În „Raftul Denisei” au sporit operele altor laureaţi Nobel: Miramar de Naghib Mahfuz (traducere din arabă de Irina Vainovski-Mihai) şi Lacul de Yasunari Kawabata (traducere din japoneză de Flavius Florea). Şi Editura Humanitas completează panoplia cu romanul Împărătul Portugaliei de Selma Lagerlöf, prima autoare suedeză distinsă cu prestigiosul premiu tradus din suedeză de Liliana Donose Samuelsson.
Editura Polirom a întregit în 2012 profilul laureaţilor Nobel publicaţi: Opere II (Murphy, Matt, Vis cu femei frumoase şi nu prea, traducere din engleză de Veronica D. Niculescu) şi Opere IV (Cum e şi Mercier şi Camier, romane traduse din franceză de Gabriela şi Constantin Abăluţă) încheie integrala bilingvă a lui Samuel Beckett, două romane ale lui John Steinbeck din prima fază de creaţie, Cupa de aur şi Nehotărâţii sorţi ai bătăliei, ambele traduse de Ioana Oprică, atestă ambiţia prozatorului de a-şi găsi calea proprie.
Dar laureaţii ultimului deceniu şi jumătate acaparează atenţia prin cărţi singulare: Între Germania şi Germania de Günter Grass (traducere din germană de Ruxandra Hosu) – jurnal al anului 1990 când s-a reunificat Germania, Cain de José Saramago (traducere din portugheză de Simina Popa) rescriere în cheie ironică mitul damnării, Romancierul naiv şi sentimental de Orhan Pamuk (traducere din engleză de Rebeca Turcuş) – lecţie subtilă despre arta romanului.
Editura Art a intrat în jocul nobelizaţilor, cu Jazz de Toni Morrison (tradus din engleză de Oana Zamfirache) şi Inimă arsă ce reuneşte şapte proze scurte de Le Clézio (traduse din franceză de Mădălin Roşioru). Aşadar, un an cu 16 cărţi de autori nobelizaţi, pentru prima oară traduse în limba română!
