Laureatul anului 2017: Virgil Nemoianu
pe 23 noiembrie, Sala de Consiliu a Uniunii Scriitorilor din Bucureşti a găzduit festivitatea de decernare a Premiului „Cartea Anului“ pe 2017. Poate niciodată sarcina juriului nu a fost mai dificilă ca acum, cînd nevoia de a alege un cîştigător între Mihai Zamfir, Ion Simuţ, Mircea Anghelescu, Andrei Cornea, Alex Ştefănescu, Virgil Nemoianu, Eugen Suciu, Alexandru Niculescu şi Andrei Ionescu a semănat cu tăierea unui inextricabil nod gordian, act imposibil de a separa autori a căror valoare exclude ierarhia pe verticală. Cum să alegi un primus inter pares ? Tocmai de aceea, verdictul juriului (preşedinte: Nicolae Manolescu, membri: Gabriel Chifu, Răzvan Voncu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Angelo Mitchievici şi Gabriel Dimisianu), chiar dacă a dat cîştig de cauză unui laureat, a însemnat implicit nedreptăţirea celorlalţi.
În faţa unui public alcătuit cu precădere din scriitori (de n-ar fi să-i pomenim decît pe Marta Petreu, Ovidiu Pecican, Cassian Maria Spiridon, Adrian Popescu, Horia Gârbea, Radu Voinescu, Gellu Dorian, Vasile Dan, Varujan Vosganian, Nicolae Prelipceanu), membrii juriului au rostit cîte o laudatio cuvenită fiecărui nominalizat.
Daniel Cristea-Enache, pledînd pentru volumul Am fost martor (Ed. Spandugino), a pus în lumină vocaţia de profesor a lui Mircea Anghelescu, a cărui aplecare didactică nu-l împiedică să facă critică de întîmpinare, dovadă antologia de cronici pe care autorul le-a publicat îndeosebi în România literară. În cuvîntul său, Răzvan Voncu a accentuat stofa polivalentă a lui Andrei Cornea – filosof, traducător şi gazetar –, alături de talentul de scriitor din Lanţul de aur (Ed. Humanitas), un roman inspirat din vechiul filon al culturii iudaice. La rîndul lui, Angelo Mitchievici a salutat fericita întîlnire graţie căreia un mare poet ca J. L. Borges este tălmăcit în limba română de un mare traducător ca Andrei Ionescu, rezultatul fiind o superbă antologie (Ed. Polirom) din poeziile scriitorului argentinian. În pledoaria închinată volumelor 7 şi 8 de Opere (Ed. Spandugino), Sorin Lavric i-a întocmit lui Virgil Nemoianu un portret succint, cu sublinierea concepţiei creştine şi monarhiste care îl animă pe savantul ce locuieşte de peste 40 de ani în SUA. Acelaşi vorbitor a accentuat excelenţa filologică a profesorului Alexandru Niculescu, a cărui acribie lingvistică face din Creştinismul românesc (Ed. Spandugino) unul din cele mai importante tomuri de filologie din acest an.
Daniel Cristea-Enache, în laudatio adusă lui Ion Simuţ pentru Literaturile române postbelice (Ed. Şcoala Ardeleană), a evidenţiat erudiţia autorului, migăloasa aplecare spre clasificări, tabele şi cronologii, precum şi insolita folosire la plural (literaturi române) din titlu, detaliu ce sugerează că o istorie a literaturii, fie ea politică sau estetică, nu se mărgineşte la o singură interpretare, caz în care literatura, în loc să fie una, singură şi omogenă, dă naştere unei diversităţi. Gabriel Chifu l-a numit pe Eugen Suciu „unul din poeţii cei mai pregnanţi de azi“, autor al cărui talent transformă cuvintele în obiecte verbale, aşezate în construcţii prozodice impecabile, motiv pentru care volumul Frica (Ed. Tracus Arte) e un candidat serios la premiu. Gabriel Dimisianu şi-a exprimat bucuria de a vorbi despre o carte al cărei autor, înainte de a fi un redutabil critic, Alex Ştefănescu, îi este totodată un apropiat prieten. Eminescu, poem cu poem (Ed. All), într-o aleasă înfăţişare grafică, este un volum care nu numai că ţi-l face familiar pe Eminescu, dar, totodată dezvăluie amănunte tematice pe care o lectură grăbită nu le poate sesiza. Răzvan Voncu, în pledoaria adusă volumului II din Scurtă istorie: Panorama alternativă a literaturii române (Ed. Polirom), a învederat încheierea unui proiect început de Mihai Zamfir în 2011, prin publicarea volumului întîi, pentru ca acum, prin aplecarea asupra perioadei interbelice, autorul, scriind într-un ritm alert şi într-o limbă fină, să facă panorama a 60 de scriitori pe care îi consideră îndreptăţiţi să figureze în istoria literaturii de pînă la instaurarea comunismului.
După fiecare laudatio, scriitorii nominalizaţi au răspuns cu scurte discursuri emoţionante, iar, cînd nu au putut fi prezenţi, au trimis mesaje de mulţumire. La capătul unui maraton de alocuţiuni ce s-au întins pe durata a două ore, Gabriel Chifu a anunţat cîştigătorul: Virgil Nemoianu, pentru volumele 7 şi 8 din Opera Omnia de la Editura Spandugino. Diploma şi suma aferentă premiului i-au fost înmînate domnului Paul Marinescu, redactorul-şef al Editurii Spandugino. Aşa s-a încheiat, într-o după-amiază însorită de noiembrie, festivitatea de decernare a Premiului „Cartea Anului“ din 2017. Redacţia României literare mulţumeşte Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pentru sprijinul financiar în acordarea premiului. (Red.)
