Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Pregătiri pentru Marea Călătorie de Gheorghe Mocuţa


într-o dimineaţă de ianuarie a noului mileniu
m-am trezit mai devreme şi am început să scriu
de mult timp îmi stă pe limbă vârtejul acestor cuvinte
necruţătoare
le pierd gustul pe măsură ce le mâzgălesc pe hârtie
nu m-am oprit din scris până nu m-am eliberat de
cruzimea lor
de la o vreme mi-a încolţit în minte ideea pregătirilor
pentru marea călătorie
de atunci înaintez în memorie ca pe un limb
pierdut în mare

mi-am cercetat cu încredere părinţii familia
mi-am cercetat cu sfială prietenii rămaşi
i-am cercetat cu o undă de îndoială pe filosofi pe preoţi
pe nebuni pe marginali
i-am cercetat cu scârbă pe politicieni şi pe conducătorii
acestei lumi
care scapă totul de sub control
şi m-am cutremurat.
m-am cercetat pe mine şi m-am scârbit.

părinţii sunt un pumn de ţărână acum dar prezenţa lor
a fost mai elocventă decât moartea.
mi-au vorbit în vis mi-au trimis semne prin îngeri
prin întâmplările petrecute şi prin semnele lăsate de tata
în biblia veche a familiei.
prin semnele lăsate de mama pe trupul meu fragil
când mi-a dat sângele ei m-au ţinut în perfuzii
ca să nu mor după naştere pregătindu-mă pentru numărul
de iluzionism al vieţii. mama se săturase de mine
dar încă se mai ruga fără speranţă
doctorii ridicau din umeri apoi au renunţat.
şi ea a început să mă urască eram o povară prea grea
pentru călătoria lor.
mama mă ura ca o mamă care îşi vedea propriul trup
schingiuit
propriul suflet părăsit pe cărările sălbăticite ale vieţii.
de la ea am moştenit obsesiile şi himerele
m-au urmărit o viaţă întreagă ca nişte erinii.
eriniile îmi şoptesc şi acum mama îşi dorise o fată un ajutor
era epuizată de bărbaţii din jurul ei.
după ce am scăpat de penele rele ale copilăriei
tata a început să-mi exploreze sensibilitatea
vorbindu-mi de dumnezeu şi de îngeri.
vedea că nu voi fi un bun plugar
vedea că sunt rodul târziu al rănii sale din război
vedea totul cu ochii unui moromete blajin citea biblia
se încovoia sub vremi şi profeţea colhozul nu e bun nu o să ţină
multă vreme se fură ca în codru. aduna cu sfinţenie
firimiturile de pâine albă
şi profeţea vom mânca pită neagră comuniştii distrug caii
şi pământurile taie lizierele şi se leapădă de dumnezeu.
din când în când noaptea avea coşmaruri visa că îi fură caii
atelajul şi plugul
până într-o zi când a obosit şi le-a dat de bunăvoie.
tata m-a iubit în felul lui deşi nu şi-a pus speranţe în mine
ghionturile şi loviturile lui erau urmate de căinţă
vorbea cu un zâmbet amar despre viitor n-am înţeles
niciodată
de ce zâmbea când ne prevestea nenorocirile
zâmbetul acela îmi dă şi acum forţă pentru marea călătorie
ştie că voi fi un bun aluat pentru frământarea nenorocirilor
lumii
părinţii mei au murit pe rând în pragul bătrâneţii
după ce au împlinit 60 de ani
au privit sfârşitul cu scepticism apoi cu tot mai multă
încredere
credinţa i-a călit pentru marea călătorie

(azi noapte câinii lătrau dinspre cimitir s-au luptat cu vântul
şi cu hergheliile nopţii şi le-au învins
nu aş fi bănuit că această primăvară timpurie şi febrilă
mă va împinge atât de mult în purgatoriul subconştientului)

despre soţia şi băiatul meu de şaisprezece ani nu voi vorbi
acum
ei ar accepta cu greu pregătirile pentru marea călătorie
şi le confundă mereu cu vacanţele din fiecare an
cu lenea plimbările odihna tratamentul la izvoarele
cu ape minerale
somnul dolcele far'niente din staţiunile de odihnă
concediile petrecute la munte şi la mare în camerele sordide
ale sindicatului
călătoriile cu maşina ( îi văd şi acum crispaţi pentru prima
dată în faţa mării neliniştite
o mamă tânără cu copilul ei mic şi bolnăvicios privind golul
acela
conştienţi că aşteaptă ceva apoi zbuciumul valurilor
jocul urmele şterse castelele de nisip fascinându-i zile în şir
ca o chemare interioară
până când un prieten s-a înecat la neptun
salvându-şi copiii pe aceeaşi plajă unde ieşisem şi noi
cu o lună-nainte)

ne-am petrecut vacanţele pe cont propriu sau cu bilet de
sindicat
într-un an la sângeorz-băi într-un an la vila uniunii la neptun
şi tot aşa la poiana-braşov la sinaia la moneasa la
căciulata sau olăneşti la băltăţeşti
apoi o lună întreagă în franţa belgia şi germania cu dacia
nouă
câteva zile lângă tours la gil despax care ne dădea bani de
benzină
pour les pauvres roumains glumea el să vedem castelele
de pe valea loarei
la paris unde am dormit o noapte lângă porte de pantin în
maşină
spre disperarea prietenilor ca să vedem parisul două zile
parisul
by night şi mai ales pânzele impresioniştilor de la musée
d'orsay
o săptămână la michel & annie lângă lille
ei ne-au dus la parcul asterix pe plaja de la dunquerque şi în
champagne
două zile la moara ponosită de pe sille a poetului christian
duray
care ne-a plimbat cu discobusul prin patria lui rimbaud
poetul fără patrie şi frontiere
două zile la madame lalouette lângă florenville
ne-a invitat la un restaurant italian cu pizza & moules
două zile la philippe & jeanine care ţin o farmacie
la meix-devant-virton
pe rue de gérouville. le fou du ferrari ne-a dus la o
retrospectivă juan miro
în luxemburg şi la un resto într-o grotă al altui fan ferrari
am petrecut în sfârşit cinci zile la stelu & cornelia
în micul lor apartament din frankfurt am main
am văzut domul şi am vizitat cel mai mare bazar din lume
de unde am luat nimicuri (ein stuck ein mark)
am traversat europa fără să vedem vreun poliţist
numai vameşii austrieci ne-au tras pe dreapta
pentru că suntem români au întrebat de schnaps
(dar eu prevenit îl introdusesem în sticle de bonaqua)
iar la intrarea în germania dinspre luxemburg
ne-a oprit un echipaj al poliţiei de frontieră
ne-au cerut politicos actele într-o parcare
le-au verificat pe computer şi ne-au urat călătorie plăcută
în româneşte
era în '96 câştigase constantinescu şi convenţia
şi aveam speranţe
de atunci tot aşteptăm viza schengen şi intrarea în europa
la roumanie est un pays de fous - îmi scrie un prieten -
lorsque j'ai vu aux actualités les hordes de cosma
deferler vers bucarest
j'ai verifié si je n'étais pas en train de regarder un
documentaire d'il y a dix ans
pauvre pays où la conscience du bien commun et où la
solidarité existe si peu

nici un călător nu cunoaşte cu adevărat ceea ce vede
dacă nu e atins de fulgerarea noimelor. călătorim şi
nu călătorim suntem şi nu suntem dacă nu ne căutăm
pe noi înşine dacă nu ne cercetăm sinele ca pe o busolă.
sătul de cărţi baţi cu piciorul alte cărări spre tine. obosit
te aşezi pe o piatră şi îţi răcoreşti picioarele în apa râului.
îţi ţiuie urechile şi nu mai auzi şopotul apei nu mai distingi
vuietul aerului între pereţii înalţi ai cheilor. nici nu mai vezi
dansul mecanic al gâzelor de apă. nu mai simţi atingerea
apei nici pala curenţilor de aer. în plămâni nu-ţi mai intră
aerul parfumat al înălţimilor. nu-ţi mai înghiţi saliva.
încremeneşti în mijlocul trecerii. te afli într-o sală a muzeului
d'orsay faţă în faţă cu propriul portret. o barbă neîngrijită.
cineva declanşează un flash în spatele tău. te retragi
înspăimântat
duci mâna la ureche. e plină de sânge. te trezeşti din
îmbrăţişarea
muntelui şi apa râului se înroşeşte la picioarele tale. ţiuitul
s-a oprit. lumea se pune în mişcare. vine fiul tău te bate pe
umăr
şi îţi spune ceva despre vreme. tragi o duşcă de cola.
sângele tău
a luat-o la vale. fiul tău aruncă o piatră. stropii îţi ating faţa.
vă hârjoniţi în apa râului sub privirile mamei.

până la această vârstă prietenii şi-au făcut propria lor încercare
în viaţă
căsătorii din dragoste ce se prăbuşesc în serbede convieţuiri
căsătorii de convenienţă prelungite de amăgirile anilor tociţi
împreună
cu toate că şi-au făcut propria lor părere despre fatalitate
despre adevăr şi compromis despre conştiinţă şi vină
despre noii îmbogăţiţi şi valorile căzute în ruină
mulţi dintre prietenii mei nu se gândesc la marea călătorie
suntem o naţiune sedimentară dar practicăm transhumanţa
adunăm de veacuri energia pe care o cheltuim într-o clipă
europa nu ne dă vize nu ne dă vise malgré les splendides
paysages je m'entends encore dire à mon copain jaques:
foutons le camps ils sont tous fous ici et ils le sont resté
c'est le chacun pour soi le royaume de la démerde presque
l'anarchie
après les années de survie le tout de suite le chacun pour soi
l'époque des effairistes: voici iliescu de retour en attendant
d'autres remakes petre roman II michel une suite royale et
pourquoi
pas un épisode religieux dans le genre la grande roumanie car
tout est possible en roumanie même le pouvoir aux tziganes
heureusement la réalité va empêcher vos dirigeants de céder
à leurs reflexes pervers hérités du passé à faire n'importe
quoi
car il ya a l'appât le nirvana le but idyllique entrer dans l'u. e.
j'ose te dire que vous n'êtes pas prêt du tout et j'ose aussi
te prédire qu'une fois dédans vous le regretterez amèrement
pendant un certain temps car avant d'en jouir de l'europe il
faut la subit
aşa că ei prietenii preferă chefurile de sărbători acasă
sau la munte
la restaurant sau în birturi cafeaua servită în pat tutunul fin
şi sexul în oglindă bucuraţi-vă prieteni de clipa ce trece
călare pe două secole pe două milenii nu simţiţi
cum vă subjugă vremurile? bucuraţi-vă prieteni
că aţi păşit cu dreptul în noul mileniu/ a intrat
în sufletele voastre cu mult înainte să vă întrebe
şi le-au găsit pustii bucuraţi-vă prieteni de bucuriile mărunte
bucuraţi-vă de melancolia veacului-inorog
de semnele oraculare şi de prevestirile horoscopului
de banii câştigaţi necinstit de averi de anii mănoşi
de vile de beţia succesului de putere de podoabe
şi de confort iată lucrarea vieţii e aproape împlinită
şi nu v-aţi căutat aproapele şi nu v-aţi găsit de atâta vreme
departele/ de aceea nu e târziu să te pregăteşti în
singurătate
pentru marea călătorie să-ţi limpezeşti gândurile obscure
şi chemările amăgitoare să stai la taifas cu duhul tău
şi să nu-ţi trăieşti viaţa cu angoasa că aceasta
e ultima zi