Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Precizare de Gelu Ionescu


Mircea Iorgulescu republică în România literară nr.5 şi urm. din 2005, textul unei Scrisori din Paris a lui Eugen Ionescu, text apărut pentru prima oară în Viaţa Românească nr.12, decembrie, din 1939. El constată, cu această ocazie că Scrisoarea mai sus amintită absentează din sumarul şi din cuprinsul celor două volume intitulate Război cu toată lumea, apărute la Editura Humanitas, în 1992, prima culegere ce s-a dorit exhaustivă a publicisticii româneşti a lui Eugen Ionescu. Mai constată că acelaşi titlu nu figurează nici în bibliografia cărţii mele Anatomia unei negaţii, prima carte dedicată activităţii literare a lui Eugen Ionescu în România, apărută abia în 1991, deşi fusese încheiată la sfîrşitul lui 1972 şi predată Editurii Minerva în primele luni ale lui 1973. În tot acest răstimp, cartea a fost interzisă spre publicare în România - şi Mircea Iorgulescu are bunăvoinţa de a menţiona această interzicere precum şi explicaţia ei. Tot el observă că, mai sus menţionata Scrisoare, deşi nu figurează în bibliografie, este pe larg citată în Addenda cărţii, unde este menţionată exact şi data apariţiei. Mai adaugă, pe bună dreptate, că acelaşi titlu este omis şi din bibliografia finală a variantei în limba franceză a cărţii, apărută la Karl Winter Verlag din Heidelberg, în 1989, dar că şi aici sînt multe citate din textul cu pricina, inclusiv menţionarea datei apariţiei. Am verificat toate acestea şi Mircea Iorgulescu, binecunoscut pentru acribia lui, are perfectă dreptate. De asemenea, am verificat şi cu copia dactilografiată pe foiţă a cărţii predate Editurii Minerva, copie ce se află în posesia mea şi care a fost ilegal şi cu risc scoasă din ţară de Marie France Ionesco în anii de după interzicere, gest pentru care recunoştinţa mea rămîne intactă, copie care a stat la baza traducerii în franceză de către Mireala Nedelcu-Patureau. Ei bine, nici această copie nu menţionează textul la care ne referim! Ceea ce înseamnă că vina omiterii îmi aparţine: fie am uitat, din neatenţie, să aşez titlul la locul lui în manuscrisul bibliografiei, fie la dactilografierea lui a fost omis dintr-o banală, umană eroare pe care eu nu am observat-o nici la verificarea finală făcută înainte de predarea la Minerva.

Interesant este că autorii culegerii Război cu toată lumea, Mariana Vartic şi Aurel Sasu, care nu uită să specifice că au consultat bibliografia mea după ediţia franceză a cărţii, au preluat-o mai mult decît lasă ei să se înţeleagă, căci altfel nu avea cum apare... omisiunea. În lumea litarară era cunoscută "istoria" cărţii şi a interzicerii ei, precum era cunoscut şi că fusesem primul care, în multe luni de căutare, realizasem această bibliografie căreia, ulterior, i-au mai fost adăugate de către alţii doar cîteva titluri.

Ce s-a întîmplat după plecarea mea din ţară, în 1982? Regretatul Zigu Ornea, şeful redacţiei de la Minerva, sau doamna Maria Simionescu, redactoarea cărţii - ambii, dar mai ales d-na Maria Simionescu, au avut de suferit sancţiuni pentru că au apărat cartea în faţa forurilor şi mai ales a urii lui Ion Dodu Bălan împotriva lui Eugen Ionescu (Bălan a fost principalul autor al interzicerii cărţii), au luat pur şi simplu manuscrisul dactilografiat şi lucrat pentru editare acasă spre păstrare, în aşteptarea unor... timpuri mai bune, protejîndu-l astfel de o eventuală confiscare de către Securitate, mai ales după ce am devenit redactor cultural-politic la Radio Europa liberă. În ianuarie sau februarie 1990 am primit un telefon la München în care Zigu Ornea mă anunţa că Anatomia unei negaţii va apărea curînd la Editura Minerva - ceea ce s-a şi întîmplat în 1991. Povestesc toate acestea pentru a explica faptul că eu, de la München, nu am făcut nici o corectură cărţii ce pornea, în sfîrşit, spre tipar - ceea ce poate explica şi omisiunea, dar mai ales numărul enorm de greşeli de tipar, atît de mare încît m-a descurajat să fac o erată. La urma urmei, cartea a plecat în lume cu destinul ei atît de chinuit şi de chinuitor pentru mine, încît nu mai contează - cel puţin pentru mine - greşelile de tipar pe care, binevoitorul cititor va reuşi sau a reuşit să le îndrepte... Întrebat, nu o dată, de ce nu republic, fără greşeli, cartea, repet răspunsul pe care l-am dat întotdeauna: pentru că, scrisă sub imperiul unei autocenzuri ce poate ar fi făcut, în 1973, mai uşor publicabilă o carte "cu multe probleme" - cum se spunea atunci - astăzi, în libertate, ar fi trebuit să o rescriu în cea mai mare parte, ceea ce, cel puţin deocamdată - un deocamdată care seamănă mult cu pentru totdeauna - nu mă simt în stare. Trebuie însă să spun că viziunea mea de ansamblu asupra activităţii literare a lui Eugen Ionescu în România rămîne aceeaşi şi astăzi, că observaţiile fundamentale despre această activitate rămîn pentru mine perfect valabile, că această carte păcătuieşte numai pentru că nu spune toate părerile mele - sau le spune numai pe jumătate - şi prin aceea că nu pune în discuţie dorinţa obsesivă a autorului de a părăsi România şi literatura ei... Mulţumesc lui Mircea Iorgulescu atît pentru sesizarea lacunei - a cărei cauză sper că este acum deplin lămurită - cît şi pentru aprecierile sale binevoitoare asupra valorii cărţii mele.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara