Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Povesteşte-mă, băi de Emil Brumaru


Locuiam într-un orăşel de provincie. Nu ştiam cît mai am de trăit. Însă pricepusem că orice, chiar nenorocirile, au un sfîrşit. De aceea mă grăbeam să iubesc, să scriu, să citesc... Zilele treceau... sau mi se părea mie că trec?... halandala... Cînd citeam, doream din tot sufletul să scriu... cînd scriam, mă gîndeam la zeci de cărţi importante, abandonate, rătăcite... cînd, de bine, de rău, le făceam pe amîndouă, mă cutremura spaima că nu voi mai iubi niciodată... niciodată... iar, în fine, îndrăgostit, tîrît labirintic prin fel de fel de întîmplări năucitoare, tînjeam după perioada liniştită de mai nainte!

Dis-de-dimineaţă, trezit pe la patru-cinci, deschideam larg geamul, număram florile mov din ghiveciul aşezat pe televizorul stricat, plin cu apa scursă într-însul... că dacă îl clătinam se auzea cum cobîlţîie!... caligrafiam rugăciunea matinală şi începeam să beau cafea cu nemiluita deşi mi se interzisese cu desăvîrşire de cînd avusesem criza aceea comiţială inaugurală... îmi plăcea teribil chestia asta cu "inaugurală"... Şi încercam să citesc cu glas tare, foarte atent la construcţia frazelor, învăţînd mereu, mereu cum e treaba cu "proza". În fond, îmi spuneam, depinde de viteză. Poeziile au altă viteza! Sînt mai rapide... Numai că tînjeam după un nou volum, scotoceam în grămada inepuizabilă, mai răsturnînd vreun raft capricios, dispus să-mi dărîme şi nervii, să mă blocheze ore întregi în munca migăloasă a reaşezării tomurilor... îl scoteam la suprafaţă... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam nişte versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură şi iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte...

Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povesteşte-mă!" Şi a rîs: hi hi hi! Şi am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depăşea, băi!, în circumferinţă căpşuna, cam cu atîtik...( şi îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin faţa ochilor ei imenşi, topiţi ceţos şi verde sub fruntea isteaţă... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ş" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem un fix din adolescenţă ... şi ea, din ce în ce mai fascinant holbată, aprobînd, ţinînd cu mine... că o şi întrebam gelos: da' tu cu cine ţii?... cu tine!, cu tine!... executa ea nişte salturi mici, cu amîndouă picioarele lipite... cu tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... şi... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miştoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ţii?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăşi salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, ţipa dînsa, iluminată, pişicheră, graţioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subţire şi tandră... şi pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peştii prelungi ţîşnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuţeala şi-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferinţă, unul de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, şepcuţele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea şi izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduţ dinspre batiste... ştrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereţii sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, ţiuind a kilowaţi de miere prelinsă... din frigider tocmai ieşea tacticos, Fram, ursul polar...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara