Nicolae Manolescu. Excelente prozele dvs., în special cea cu sirena.
Perseveraţi în această direcţie. Critica nu pare să vă avantajeze. Aşa
de pildă, eseul despre influenţa operelor lui N. Breban şi Paul Goma
asupra romanelor Aurei Christi e prea tehnicist.
Gabriel Chifu.
Redacţia e supraaglomerată cu poezii de dragoste, dar ale dvs. sînt
originale. Obsesiile legate de fierăstraie şi aparate de sudură ne-au
îngrijorat puţin. Bunicel poemul cu beţia, dar să nu mai depăşiţi
alcoolemia de 1 la mie. Am reţinut şi proza Pescuit pe ploaie, prin
portretistica ei. Personajul Costel e construit remarcabil.
Varujan
Vosganian. Ciclul dvs. poetic Cartea strigătelor e ingenios, avînd ca
titluri toate proverbele şi zicătorile despre turci: Turcul plăteşte,
Cum e turcul şi pistolul etc. Toate sînt reuşite în afară de poemul epic
Bani ca la turci, ce seamănă mai mult a bilanţ contabil.
Dan
Cristea. Poemul dvs. Motanul lui Suciu impune două euri lirice de
neuitat: al motanului şi al lui Suciu. Însă scena finală, în care Suciu
zboară cu motanul în braţe deasupra satului Snagov, pare inspirată de un
alt autor.
Nicolae Prelipceanu. Ne trimiteţi o izbutită nuvelă
umoristică intitulată ironic Olimp. Personajul central, numit Ion Gură
de Aur ajunge într-un hotel în care lipsa uşilor de la toalete
declanşează numeroase peripeţii comice. Aveţi talent, dar faza cu uşile
lipsă e cam exagerată!
Luminiţa Corneanu. Distopia dvs. Ministerul –
care aminteşte ca titlu şi atmosferă de Falansterul – este mai cumplită
decît Kafka şi Orwell la un loc şi devine puţin credibilă. Un minister
aberant, situat într-un parc pustiu, în care ministrul nu vorbeşte limba
supuşilor săi etc.
Ana Chiriţoiu. De la Thomas de Quincey încoace,
modul dvs. de a provoca literatura a produs multe victime. Încercaţi să
injectaţi mai lent şi doze mai mici.
Alex Ştefănescu. Schiţele
tragice care compun volumul Femei care-au adormit în fotoliul meu sînt
înduioşătoare, amintind de ciclul Din lumea celor care nu cuvîntă.
Sînteţi animat de un misoginism discret. La proiectul unei Istorii
ilustrate a literaturii române aş zice să renunţaţi. Cine credeţi că o
să cumpere aşa ceva?
Rodica Zafiu Studiul dvs. Înjurături româneşti
cu cîte două şi trei cratime e realmente epocal, dar e prea lung şi nu
poate fi publicat decît în serial.
Cosmin Ciotloş Deşi este scris
clar şi adesea spiritual, manualul dvs. Citesc, deci slăbesc! nu poate
face obiectul recenziilor unei reviste literare.
Un Cristian Vasta
lucrare pe care o propuneţi: Introducere în opera de tinereţe a lui
Nicolae Tzone ar necesita un referent avizat, care încă nu s-a născut,
după ştiinţa noastră.
Ioana Pârvulescu. În culisele secolului IX e o
construcţie ipotetică seducătoare în care vă imaginaţi cum trăiau
femeile acelei vremi în zona Bucureştiului de azi. Decorul e un cătun de
amazoane ale pădurii Vlăsiei, cu eroine violate des de barbari şi
spectaculoase călătorii în timp.
Marina Constantinescu. Reuşită
povestirea dvs. autobiografică Premiera, o naraţiune sensibilă din
perspectiva unei biete femei care merge la teatru pe ploaie, nu îi
porneşte maşina, nu i se deschide umbrela, i se rup ambele tocuri.
Ratează specatcolul, dar descoperă scrisul.
Steluţa Pahonţu. Eseul
dvs., intitulat expresiv Ioan Vieru între poezie şi maladie, e puţin
prea pătimaş. Romanul Bugetul e o construcţie grea, balzaciană:
personajul central, Vernescu, e agresat de datornici răi de plată.
Roxana Sintion. Povestirea dvs. umoristică Viciile şefilor mei e nostimă, dar sînt sigur că nu aţi spus chiar totul. Extindeţi.
Gh. Vlădan. Proza dvs. memorialistică m-a uimit. Ştiţi să scrieţi! Capitolul Cinci ore la volan prin Sofia e lung, dar savuros.
Mircea Cărtărescu. Romanul dvs. Vorbitor e un vast (trei volume!), dar
fascinant memorial de detenţie. Poate fi extins uşor la 4-5 volume. Cît
mai aveţi de stat?
Pavel Şuşară. Aţi fost puţin neatent şi aţi trimis de şase ori acelaşi text. Încercaţi să le ataşaţi şi pe celelalte.
Luminiţa
Marcu. Întrucît nu cunosc limba spaniolă, n-am putut citi manuscrisul
dvs., dar anumite cuvinte pe care le-am înţeles mi-au sugerat că e mai
bine aşa.
Liviu Ioan Stoiciu. Pagini cenzurate de pe blogul meu e o
colecţie izbutită de pamflete, imprecaţii şi blesteme la adresa dvs. Ea
denotă obiectivitate şi masochism. Dar încă mai interesante sînt
paginile pe care vi le-aţi cenzurat singur.
Horia Gârbea. Mîzgălile
dvs. nu sînt compatibile cu literatura. Oda interminabilă dedicată
pisicii dvs. ar putea fi înţeleasă doar de aceasta. În plus, aveţi
obiceiul de a ironiza pe toată lumea în povestiri blasfemice, gata să vă
atragă anathema bisericii noastre taman de Crăciun. Sunteţi un grafoman
fără speranţă.
Aştept în continuare viaţa şi opera dvs. pentru ediţia de anul vitor!
Hipo Potamus
