Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
POST RESTANT de Constanţa Buzea

Citesc şi nu mă împotrivesc bucuriei de a fi de acord cu afirmaţiile din Scrisoare către prietenul meu de departe: "Poezia e aici, acolo, nicăieri; este un contrapunct dintre epuizabil şi inepuizabil; ea nu catehizează viaţa, ci o transformă în mitul vremelniciei noastre. Poetul lucrează în cuvânt, cu tainice coduri el deschide lumini peste oglinzi prinse de întuneric. În noaptea asta am citit Ulalume şi m-a prins mila de mine: în viaţă nu există complezenţă. Şi-ntr-o nefastă ironie... (un minim! de premeditare...) Citesc încă un poem, Fragmente de negură, şi alunec cu atenţie mărită asupra Mişcării subtile, şi apoi recunosc că mi-ar fi plăcut să fi fost mai multe textele, înainte de încheierea cu delicata hotărâre de a citi mai des Poe. Şi restul, la care am avut îndoieli, dacă am înţeles starea dvs. de spirit. Oare transcriu acum, aici, un poem despre care am adus vorba şi altă dată? Poate că este acum vorba de o variantă? Iată-l: "liber cugetător umblu/ de colo - colo;/ nu-s decât nicăieri;/ piciorul meu frânt/ înfrânt/ calcă pe cuvinte;/ devine obişnuinţă cadenţa/timp, în timp/ tendinţa de a accepta/ câteodată - întotdeauna.../ clopotul iubirilor mele,/ monoton ca o depărtare,/ în sângele meu/ schimbă culoarea - consistenţa/ într-un zâmbet slut,/ totul rămâne între noi/ timp/ în timp..." (Ştefan Vinersari, Cluj-Napoca)  M-ar fi interesat să vă urmăresc pledoaria până la capăt, dar aţi încheiat-o brusc cu o deloc uşor de definit stare, de trufie?, de dublă îndoială de sine? de potolit orgoliul rănit? Cine ştie, poate că încăpăţânarea de care vorbiţi, se va dovedi bună şi, adunată laolaltă cu răbdarea, iubindu-vă aproapele, cum spuneţi, acesta fiind însuşi cititorul dvs. ideal, îl veţi aduce curând în stare să vă iubească şi el textele. Nu-l trataţi ca pe un ins dezinteresat, şi nu vă mai îmbătaţi cu declaraţii cum că nu v-ar păsa dacă deocamdată nu l-aţi convins. El trebuie cucerit, cu artă, fireşte. E de ajuns la început unul care "să urle: Este!", şi vă veţi simţi livrat eternităţii, şi aceasta cred că vă va plăcea la nebunie. Nu vă faceţi un obicei de a trimite poeme care încă nu s-au răcit, adică în chiar ziua "comiterii" lor. (Corbul argintiu, Feldioara)  Sunt de acord cu dvs. când consideraţi că nu vă puteţi forma ca poet ascunzându-vă. Dar dacă totuşi vă învingeţi timiditatea, şi dacă totuşi vă luaţi curajul de a arăta şi altora ceea ce scrieţi, faceţi-o atent la ortografie şi evitaţi expresiile cacofonice. Dacă nu vi le citez, o să spuneţi că exagerez. Şi atunci o fac, poate că vor ciuli urechile şi alţii şi se vor feri de a le mai etala cu candoare în textele lor: încă ca poet şi ve-ţi, în viaţă ţie în loc de în viaţă ţi-e, alţi câştigă ş.a.m.d. Unde vă este ambiţia de a scrie versuri, dacă nu nemaipomenite, măcar corecte din punct de vedere gramatical? (Alin Puşcaş, Timişoara)  Cele două pasteluri, Nostalgie şi Nocturnă, copilăroase, duioase, bune doar pentru sufletul de-acum al autoarei lor fără şanse prea mari de a se maturiza artistic. (Daniela, Câmpeni-Alba)  "Tot aşteptând cocorii, îmbătrâniră nucii" este cel mai frumos vers din poemul În ajun de ziua crucii, scris direct în româneşte de un poet care scrie şi publică cu succes în ucraineană, limba lui maternă. Teama domniei sale că nu ar fi bine primit de cititorul român este, în parte, îndreptăţită. Gustul, ca şi dezgustul lumii, evoluează, spre tristeţea poeţilor tradiţionalişti, care n-au nici o vină că sunt păstrători ai unei blândeţi şi nostalgii la care probabil că ne vom întoarce cândva, nu toţi, fireşte, şi nu cu cine ştie ce entuziasm. (Mihai Traista, Rona de Sus - Maramureş)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara