Am primit tocmai din Krasnoiarsk (Siberia), poeziile unei moldovence talentate care spune că s-ar bucura dacă i-am răspunde. Cel mai bun răspuns ar fi să-i alegem şi să-i publicăm aici câteva poezii, iar cele ce vor rămâne, să rămână pentru o dată viitoare şi poate într-un loc mai în faţă în spaţiul revistei. Pentru acea dată viitoare îi solicităm o fotografie şi câteva date bio(biblio)grafice, pentru o scurtă prezentare. Poeziile ei nu au titlu, aşa că le vom numerota, făcându-i poetei urarea de bun venit la noi la Bucureşti, şi de La mulţi ani cu sănătate! "poezia/ un joc o stupoare o substanţă o/ nebună care umblă despletită prin/ ploaie ia foc cu mâna şi cerul îl/ duce la gură îşi// umple pantofii cu glod şi se vede/ împânzită de glorii pentru-un/ cuvânt îşi dă capul şi/ nici nu-aşteaptă să fie chemată la// vârsta ei noi ne-om juca cu pisicile/ într-un oraş medieval dar ea uită că/ este şi că în fond e nimic" (1); "O/ lu/me obosită port în braţe/ mai trăim noi oare/ dacă poezia a murit/ şi cine ne-a plasat atât de sus/ cunoaştem multe despre ancestral/ şi despre sine nimic// îşi aminteşte oare rinocerul,/ văile din care a plecat/ şi-a mers spre noi şi/ ce a promis divinului mai ţine minte" (2); "mă rup de realitate ca o ploaie/ de cer şi de nori/ vesela murdară şi ceaiul rece/ pe masa din bucătărie// paradisul nu e aici/ nu-l chema în zadar/ nici în cartea cu poeme/ inapte de a schimba ceva/ liniştea e străină" (3); "am păscut oile în Moldova nici un lup/ nu mi-a fost duşman pădurile erau/ toate tăiate pe dealuri de piatră eram/ unica fată cioban mă trezeam înaintea/ soarelui şi mă credeam buricul pământului/cela pentru mine s-au luat la harţă doi/ crai Brunhilda plesnea de invidie Zigfrid/ a fost doborât şi eu m-am culcat cu// nu ştiu cine luna se amesteca cu/ urletul câinilor mă măritam în vis/ cu un militar nu mai vroiam dueluri/ voiam un fiu de ţăran şi să-l cheme/ Tristan am mâncat pâine de secară am// supt toată apa ponoarei am păscut oile/ în Moldova pe străzile Moscovei seara îmi/ pare straniu ciudat acest fapt ca un/ subiect furat şi-mi pare rău că am plecat" (4); "de ce visez un oraş în care niciodată n-am/ fost mă rătăcesc în el ca-ntr-un volum/ necitit un oraş în care câinii toţi ar fi/ morţi şi în care nu aş avea nimic de/ trăit pe străzi caut case inexistente ştiu/ biblioteca a incendiat-o încă Darius un oraş/ ca o privire străină de sus haotică ca o taiga unde/ nu poţi face rost de-o cafea visez un oraş în care/ nu pot striga un oraş în care nu voi fi trist un/ oraş ca un lup fără labe şi bot"(5); "adevăraţii poeţi trebuie să tacă să urle în/ sine pe dibuite să nu se apropie de lucruri/ mai mult decât pe jumătate să nu scoată/ sunete din pântecele greu să uite de lume/ să meargă pe bicicletă să se ia cu vânatul să/ renunţe la carne şi la butoaie să-şi umple gura cu/ pietre şi limpede să-şi spună sunt fericit că nu/ există pe lume şi că am dus la gunoi cuvintele/ ca pe nişte mingi sparte" (6); "două urechi de cal şi doi ochi de lup au/ împărţit ca pe o jucărie cerul noaptea/ s-a aciuat în urechile lupului a adormit în ochii calului" (7); "de sunete să mă feresc cu jumătatea corpului/ rămasă în umbră să nu-mi (ating) urechea de nici un/ fulg să trec pe stradă şi să rămân uimită de pro-/funzimea liniştii în amurg ca în grădina cea de/mult uitată când frunzele veneau să mă-mpre/soare eu mă simţeam pe dată vinovată călcându-le/ splendoarea în picioare" (8). Deocamdată atât, şi încă o dată bun venit acasă, de atât de departe. (Angela Neceaeva, Krasnoiarsk-Siberia)